Premierul priveste spre o Romanie in… topul UE

Romania trebuie sa aiba ambitia sa devina a saptea putere in Uniunea Europeana, a declarat, ieri, primul ministru Calin Popescu Tariceanu, cu prilejul inaltarii pe catarg a drapelului cu noua stema a judetului Maramures.

“Avem interesul major ca Romania sa nu fie doar una dintre ultimele tari intrate in UE, ci sa isi ocupe locul pe care il merita. Trebuie sa promovam Romania ca a saptea putere in Uniunea Europeana!”, a rostit, patetic, seful Executivului.

Declamatia suna, insa, mai degraba a campanie electorala decat a estimare economica realista, pentru ca ne indoim ca dl. prim-ministru, care este si om de afaceri, nu stie care este situatia reala a economiei romanesti. Adica, e greu de crezut ca dl. Tariceanu nu stie ca, din 27 de state membre ale UE, numai Bulgaria se afla in spatele nostru.

Uimitor este insa altceva: ca omul care detine prima functie executiva, manageriala, in statul roman nu avanseaza, pentru realizarea acestui obiectiv indraznet, nici termen, nici resurse umane, materiale, financiare etc., nici modalitatile, optiunile strategice de urmat. Nu avem pretentia ca dl. prim-minsitru sa fie licentiat in management, insa un consilier care sa-l traga de maneca inainte de a se lansa in astfel de predictii hazardate s-ar impune sa aiba. Pentru ca, desi din punct de vedere al numarului populatiei si al marimii teritoriului, Romania este, intr-adevar, al saptelea stat al UE, pentru a accede la acelasi loc si in plan economic nu sunt, nici pe departe suficiente frazele pompoase, declaratiile grandilocvente, nici daca izvorasc din bune intentii. Chiar daca Romania se afla la capatul a opt ani de crestere economica sensibil peste media UE, o simpla consultare a clasamentului PIB-urilor in cifra absoluta, nu neaparat pe cap de locuitor (indicator care exprima cel mai bine eficienta economica la nivel national), arata destul de clar ca decalajul care ne separa de natiunile avansate din vestul continentului nu va putea fi recuperat mai devreme de jumatate de secol, nici chiar daca noi am creste cu 5-7 la suta pe an, iar natiunile mai sus mentionate cu numai 1-2 la suta. Chiar daca luam in calcul clasamentul statelor membre ale UE in functie de PIB-ul exprimat in unitati de paritate a puterii de cumparare, indicator care exprima totalul de bunuri cumparate de toti cetatenii fiecarui stat cu salariile locale si la preturile din fiecare tara, in decurs de un an, tara noastra nu ocupa, in 2007 decat locul al 14-lea, in spatele nu naumai al statelor dezvoltate din Vest, ci si al unor foste colege de “bloc socialist”, precum Polonia si Cehia (clasate pe locurile al saptelea si respectiv al 13-lea), ori al unor state vechi membre sensibil mai putin populate, precum Grecia si Portugalia (locurile 11 si respectiv 12). Nu mai vorbim despre state precum Olanda, Belgia, Suedia sau Austria, care, fara a fi mari puteri economice, se afla pe pozitiile pe care Romania este improbabil sa acceada (locurile 6-10), chiar si intr-o evolutie a situatiei economice internationale favorabila noua.

Nu in ultimul rand, bizar este faptul ca o astfel de asertiune vine din partea unui om care, cu numai doua zile mai devreme vorbea, de data aceasta mult mai ancorat in realitate, despre faptul ca in tara noastra traiesc circa 6 milioane de oameni aflati in diverse grade de saracie (adica aceasta cifra nu se refera numai la cei aflati in asa-numita saracie absoluta, care sunt mai putini). Asadar, daca ar fi sa alaturam cele doua afirmatii ale premierului, ar trebui sa tragem concluzia ca o tara cu peste o cincime din populatie alcatuita din oameni saraci si care nu are dimensiunile gigantesti ale Chinei sau Indiei, ci numai 21,6 milioane de locuitori, ar urma sa depaseasca din punct de vedere social-economic state dezvoltate, foste imperii coloniale, ori state neutre, ferite de probleme precum distrugerile unui razboi mondial ori, mai ales, ocupatia sovietica si jumatate de secol de regim comunist si doua decenii de tranzitie, mai degraba haotica. Tot referitor la tranzitie, premierul mai pare a face abstractie si de faptul ca, pentru a atinge nivelul PIB-ului si pe cel al puterii de cumparare din octombrie 1990 cand s-au liberalizat preturile, a fost nevoie sa ajungem in anii 2006 si respectiv 2007. Altfel spus, timp de 17-18 ani, economia romaneasca a batut, practic, pasul pe loc.

sursa: Cronica Romana