PSD, PNL, PD-L, PC, UDMR şi DNA îi fac involuntar campanie electorală lui Cozmin Guşă

Candidatul PIN la Primăria Capitalei îşi face reclamă electorală online, folosindu-se de numele partidelor politice adversare.

PSD, PNL, PD-L, PC, UDMR şi DNA (Direcţia Naţională Anticorupţie) îi fac involuntar campanie electorală lui Cozmin Guşă. Liderul PIN a identificat o modalitate inedită de a-şi promova candidatura în mediul online: reclama contextuală.

Principiul e familiar tuturor internauţilor şi constă în selectarea câtorva cuvinte-cheie dintr-un articol publicat pe un site. O dată ce se trece cu mouse-ul peste cuvintele respective (mouse over) se afişează însemnul electoral al candidatului PIN: “Votaţi Cozmin Guşă primar general la 1 iunie”.

Textul ia ochii cititorilor care parcurg articole de pe site-ul agenţiei MEDIAFAX, însă, potrivit preşedintelui PIN, “vor mai fi astfel de reclame şi pe alte site-uri cu trafic mare. Eu îmi fac reclamă oriunde, şi în print, şi pe online, acolo unde sunt sute de mii de cititori”, a declarat pentru cotidianul.ro Cozmin Guşă.

Ideea nu a fost însă a candidatului, ci a responsabilului de campanie, publicitarul Bogdan Naumovici. Potrivit acestuia, cuvintele-cheie sunt “cu zecile”, iar PSD nu este singurul partid privilegiat care contribuie la promovarea candidaturii fostului secretar general.

Partidul prezidenţial, Partidul Conservator, termeni precum “campanie”, “vot”, “primar”, dar şi DNA sunt incluşi în seria cuvintelor-cheie. Întrebat de cotidianul.ro cum s-a făcut selecţia cuvintelor, Naumovici susţine că “agenţia (n.red.-MediaPro Interactiv, care se ocupă cu vânzarea de publicitate în trustul MediaPro) ne-a propus o listă de cuvinte la care am mai adăugat şi noi câteva. După asta, cuvintele se introduc într-un soft care le activează automat. Dar am ales toate numele de partide, nu doar PSD, pentru că sunt mai vizibile”.

Cum Internetul nu este încă vegheat de vreo lege, campania lui Guşă este perfect legală, în ciuda faptului că brandurile partidelor pot avea de suferit de pe urma acesteia. În plus, din punct de vedere financiar, o astfel de campanie nu este foarte costisitoare. “Mie mi-au luat în jur de 1.500 de euro pentru vreo două săptămâni”, povesteşte Guşă.

O campanie asemănătoare a avut şi preşedintele Traian Băsescu, anul trecut, în perioada în care a fost suspendat, când pe mai multe site-uri, printre care şi cel al cotidianului “Gazeta Sporturilor”, cuvântul “nu” era scris cu majuscule, cu un corp de literă diferit de restul, îngroşat şi colorat în portocaliu.

sursa: Cotidianul

 

Nastase il pretuieste pe Corneliu Iacobov si-l doreste implicat in politica

“Eu îl preţuiesc pe Corneliu Iacobov. Ştiu că a fost hărţuit de-a lungul timpului, atâta timp cât RAFO nu se transforma într-o jucărie pe care oamenii liberalilor, apoi ai PD, sprijiniţi de domnul Stolojan. RAFO a reprezentat o altă temă de critică în campania electorală din partea lui Traian Băsescu”, a afirmat Năstase.

Liderul social-democrat a adăugat că, dacă instanţele au decis că Iacobov nu este vinovat, atunci nu există niciun fel de problemă şi se poate implica în politică. “S-a încercat demonizarea lui Iacobov, el a devenit o ţintă şi din punct de vedere politic. Acum, Iacobov este într-o situaţie în care vrea să spună ceva şi pe plan politic, după ce instanţele au arătat că nu i se poate reproşa nimic. Colegii lui de la Bacău vor judeca cum este mai bine să procedeze. Eu nu mă pot transforma în judecător, după ce trei ani de zile am fost judecat de Traian Băsescu şi de procurorii lui, va fi greu să dau verdicte în aceste chestiuni. Pe de altă parte, ceea ce ştiu şi afirm categoric, Iacobov a fost cu adevărat hărţuit, iar faptul că instanţele arată că nu a avut probleme, îi dau posibilitatea să spună că a fost o victimă politică”, a declarat liderul PSD.

Corneliu Iacobov a declarat, luni, că doreşte să revină în politică la cel mai înalt nivel. “De azi, candidez la Consiliul Judeţean al PSD Bacău şi central. De asemenea, îmi depun candidatura pentru un loc în Parlamentul României şi viaţa mea va lua o nouă cotitură. Consider că am o voce care poate transmite ce doreşte Bacăul. Mă consider legitim să candidez în Parlament şi în partid pentru că am fost director de campanie electorală în 2000 şi 2004 şi am câştigat. Reintru în politică pentru că vreau să fim o ţară normală. Împreună cu ceilalţi lideri PSD din Moldova vrem ca aceasta să fie un fief PSD, aşa cum a mai fost”, declara, luni, Iacobov.

Omul de afaceri Corneliu Iacobov a fost achitat, luni, de magistraţii Tribunalului Bucureşti, în dosarul Rafo Oneşti, însă decizia nu este definitivă.

Pe 4 noiembrie 2005, omul de afaceri Corneliu Iacobov a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului de pe lângâ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de spălare de bani, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată. Alături de Iacobov au mai fost deferiţi justiţiei şi Toader Găureanu, Marin Marin şi Liliana Luchian, pentru aceleaşi capete de acuzare ca şi primul inculpat. Prejudiciul reţinut în sarcina acestora este de aproape 243 miliarde de lei.

sursa: www.realitatea.net

 

Diplomatii moldoveni au venit la Bucuresti incercand sa apere tratatul Ribbentrop-Molotov

O noua runda de negocieri moldo-romane privind Tratatul politic de baza si Tratatul privind regimul de frontiera intre cele doua state se desfasoara incepand de ieri, la Bucuresti, pe fondul noilor pretentii ridicate de autoritatile rusofone de la Chisinau, scrie Ziua in editia electronica de astazi, preluat de Romanian Global News.

Conform unei declaratii difuzate de Ministerul de Externe basarabean in preziua rundei de negocieri, citata de BBC, autoritatile de la Chisinau propun ca intreg teritoriul Basarabiei, impreuna cu regiunea transnistreana, sa fie inclus in sfera de actiune a Conventiei privind micul trafic de frontiera, facand, practic, abstractie de regimul separatist de la Tiraspol. Diplomatia comunista de la Chisinau mai afirma ca “in textul Conventiei privind micul trafic la frontiera, este folosita notiunea frontiera de stat moldo-romana, pe cand insasi frontiera de stat, din pacate, nu este stabilita prin nici un document”. MAE de la Chisinau precizeaza ca “Republica Moldova si-a exprimat intotdeauna disponibilitatea de a semna Conventia privind micul trafic la frontiera concomitent cu Tratatul privind frontiera de stat moldo-romana”.

Viclenia guvernului comunist de la Chisinau imbraca consecintele tratatului Ribbentrop-Molotov in limbaj european afirmand ca “si Romania, in calitatea sa de membru cu drepturi depline al UE, nu are niciun fel de pretentii teritoriale sau de alta natura fata de Republica Moldova, ce i-ar limita posibilitatea sa semneze tratatul respectiv, care este parte inalienabila a unor relatii moderne, civilizate intre doua state europene vecine”. El vrea, totodata, ca documentul sa specifice ca este realizat in limba romana si in “limba moldoveneasca”.
Declaratiile demnitarilor comunisti vin pe fondul intensificarii presiunilor din partea opozitiei pro-europene din Basarabia, care au cerut autoritatilor de la Chisinau sa semneze neconditionat Conventia privind micul trafic la frontiera, propusa recent de Romania.

Sesizand intentiile comunistilor de la Chisinau presedintele Traian Basescu a declarat ca un tratat de frontiera cu Chisinaul «nu-i o prioritate».

sursa: www.rgnpress.ro

 

Politicienii români s-au dat pe Youtube

Din ce in ce mai multi candidati la alegerile locale de luna viitoare iau exemplul liberalului Dragos Dinca, pretendent la ocuparea fotoliului de primar al sectorului 2 al Capitalei. Politicienii se descurca din ce in ce mai bine in mediul online. Mai mult, sunt constienti de numarul consistent de potentiali alegatori cu care pot intra in contact utilizand eficient internetul.

Acest lucru este evident in cazul candidatilor din zona Moldoveni. Site-ul www.youtube.com este preferat de staff-urile de campanie ale partidelor. Acesta gazduieste clipuri electorale sau chiar discursurile celor care pretind sa ajunga in fruntea primariei municipiului Roman, de exemplu.

Candidatul PNL la Primaria Roman, Dorinel Ursarescu, si-a uploadat pe YouTube clipurile de pe site-ul personal cu un ID format din numele deputatului. La datele de inregistrare mai sunt trecute: functia - deputat, si varsta - 46 de ani. “Avem in staff oameni care se ocupa de promovare. Faptul ca aceste clipuri au ajuns pe mai multe site-uri este un lucru foarte bun”, a declarat George Lazar, seful de campanie al PNL Roman, pentru cotidianul “Monitorul de Piatra Neamt”.

Si contracandidatul din partea PSD, actualul primar, Dan Ioan Carpusor, are mesaje electorale pe acelasi site YouTube. Ambele il prezinta la discursul de lansare a candidatilor PSD. Un clip este incarcat de “PSDneamt” iar altul - de “alegerity”. Pe numele utilizatorului “PSDneamt” mai sunt incarcate alte doua discursuri, unul al lui Razvan Bobeanu, iar celalalt al lui Ioan Munteanu, ambii membri PSD si candidati la alegerile din luna iunie.

“Internetul este un canal de comunicare care castiga teren cu fiecare accesare. Prin intermediul diferitelor site-uri, mesajul nostru poate ajunge la romascani. Traim in era informatiei si Internetul ne permite sa intram in contact cu oameni din toate colturile lumii. Pot spune ca am experienta in acest domeniu, dovada fiind si blogul personal, unde discut cu cei cu adevarat interesati de viata orasului”, a precizat primarul Dan Ioan Carpusor, tot pentru “Monitorul de Piatra Neamt”.

sursa: PresaOnline.com

 

Vedetele se implică în lupta pentru Primăria Capitalei, dar spun că nu fac politica niciunui partid

Vedetele susţin candidaţii la Primăria Capitalei, dar spun că nu fac politica niciunui partid

După moda occidentală, candidaţii la Primăria Capitalei au recurs în campanie la susţinerea unor arişti sau sportivi cunoscuţi publicului larg, însă, spre deosebire de occident, vedetele dâmboviţene încearcă să pună suportul lor pe seama unor relaţii strict personale şi susţin că nu fac politică.

Cei mai mulţi dintre artiştii şi sportivii contactaţi de NewsIn pentru a-şi explica opţiunile pentru un anume candidat au încercat să se delimiteze de “omul politic” pe care îl susţin şi mai ales de partidul pe care îl reprezintă, invocând în majoritate camaraderia ce îi leagă de aceştia, la nivel strict personal. Ei au insistat că tandemul format cu vreun candidat nu reprezintă o asociere a imaginii lor cu politicianul respectiv şi că nu este o relaţie care să le aducă profituri.

Numele lui Cătălin Botezatu se află printre susţinătorii candidatului PC la Primăria Capitalei, Codrin Ştefănescu. Aparent, Botezatu şi-a legat numele de cel al candiatului PC din prietenie, pentru că “este un tip extraordinar”, despre care crede că “merită ă candideze şi chiar să câştige”. Botezatu a precizat că îl cunoaşte pe Codrin Ştefănescu de mult timp şi îi este foarte bun prieten, dar nu face ceva special pentru absolut nimeni.

Discuţia cu Botezatu a luat însă o turnură neaşteptată deoarece creatorul de modă a declarat că l-ar sprijini şi pe primarul în funcţie de la sectorul 2, pesedistul Neculai Onţanu. “Eu apreciez oamenii OK. Îl apreciez foarte tare de exemplu pe domnul Onţanu. Nu ştiu din ce partid face parte, nici nu mă interesează, dar locuind în sectorul 2 văd ce face dânsul. Nu susţin pe nimeni anume. Îl susţin pe primarul de la 2, dacă ar fi de susţinut”, a mai comentat Botezatu.

Pe lista suporterilor lui Codrin Ştefănescu se numără doi colegi de partid, figuri publice – Mihai Leu şi Briana Caragea. Alături de ei sunt Tavi Colen, Mihai Constantinescu, care spune că-l uneşte de Codrin Ştefănescu versul “iubiţi şi câinii vagabonzi”, Ilie Dumitrescu şi Axinte, toţi având de fapt un singur cuvânt intens vehiculat – prietenia – pentru candidatul conservator.

În ograda primarului liberal în funcţie de la sectorul 1, Andrei Chiliman, găsim o sportivă – Gabi Szabo şi un actor – Marius Florea Vizante. Sprijinul acordat lui Chiliman este motivat de Gabi Szabo prin deferenţa cu care a fost tratată când a intrat în primărie, dar şi de implicarea acestuia în salvarea ştrandului Tineretului. Gabi Szabo a stăruit că nu se asociază niciunui partid, însă îl susţine pe Chiliman pentru că este “un bun gospodar” şi “apără spaţiile verzi”. “Eu ca sportivă de performanţă nu fac politică, dar nu pot să nu-l susţin pe domnul Chiliman. Pe omul Chiliman”, a subliniat Gabi Szabo. “Nici măcar nu ştiu în ce partid e, dar atâta timp cât eu am intrat în Primăria Sectorului 1 şi am fost primită cu căldură, indiferent că mă chema Gabi Szabo, iar la Primăria Capitalei am fost dată afară din birou cu jandarmii şi mi-a şi fost pus scaun la uşă, m-a convins că domnul Chiliman este un om care merită să fie primarul sectorului 1”, a mai declarat sportiva.

Marius Florea Vizante nu este un locuitor al sectorului unde candidează Chiliman, iar în ceea ce priveşte sprijinul acordat liberalului, actorul afirmă că “a fost o opinie exprimată pe stradă”. Totuşi, pe site-ul candidatului, Marius Florea Vizante îi îndeamnă pe electori să-l aleagă pe Chiliman. Vizante spune că nu a urmărit cu atenţie campania electorală de până acum, dar i se pare “la fel de stupidă” ca cele precedente. “Felul în care se împopoţonează cu şepcuţe, fulare şi alte chestiuni ridicole copiate din America… Pungi cu mâncare. Eu înţeleg că discursul se adresează şi mai multor categorii de electorat, dar parcă prea ne cred proşti pe toţi”, spune actorul. Marius Florea Vizante a precizat că nu-şi asociat intenţionat imaginea cu cea a candidatului liberal, ci “şi-a dat cu părerea pe stradă” şi crede că “persoanele de o anumită notorietate publică ar trebui să fie mai reţinute când fac opţiuni de genul ăsta”. “Nu stunt membru de partid, mi-am dat şi eu cu părerea”, a declarat Vizante.

Florin Chilian şi-a asociat numele cu Cozmin Guşă, “impresionat de puterea acestuia de a renunţa la caşcaval”. “E binecunoscut că a renunţat la convieţuirea politică alături de Năstase şi Băsescu”, a declarat artistul. Campania electorală i se pare lui Chilian “de un dramatism absolut”, dată fiind “şi participarea lui Băsescu”. “Practic, Băsescu îi îndeamnă pe ăştia să-şi scoată ochii, să-şi dea cu ciocanele în cap”, crede Chilian. Artistul a precizat că nu o să-l vedem niciodată cântând într-o campanie electorală, pentru că un astfel de gest i se pare “o formă de curvăsărie ieftină” şi “genul ăla de acoperire pe care şi-o iau cei mai mulţi că nu se duc să cânte numai la unul se duc să cânte la toţi mi se pare extrem de josnică”. Printre atuurile candidatului PIN enumerate de Chilian este şi acela de “bun vorbitor de limba română”. “E binecunoscut faptul că majoritatea politicienilor români sunt nişte agramaţi”, a declarat Chilian.

Tinereţea este una dintre calităţile pe care le apreciază Leonard Doroftei la candidatul PIN, Cozmin Guşă. El a mărturisit că este prieten cu Guşă şi nu i se pare “omul care a venit să se îmbogăţească”. “Eu nu am vrut să mă implic prea mult în politică şi nu vreau să-mi dau eu cu părerea. Oamenii vor şti să aleagă”, a declarat pugilistul. Doroftei este ploieştean şi nu va vota la Bucureşti, dar printre problemele enumerate de el şi care ar trebui rezolvate de primari se numără cele ale copiilor şi pensionarilor. “Să le dea case şi de mâncare, cantine”, a spus boxerul.

Pe lista susţinătorilor lui Cozmin Guşă la loc de cinste se alfă “briliantul” Mutu, alături de Monica Tatoiu, candidată în 2004 din partea PUR (PC) pentru mandatul de edil-şef, sau tenismenul Ilie Năstase.

Orban, în schimb, merge pe varianta muzicii uşoare. Liberalul pariază pe măiestria lui Dan Bitman. “Cred ca sunteţi cu toţii conştienţi că începe o luptă pe viaţa şi pe moarte, că aveţi adversari pe măsura şi că, în măsura în care domnul Orban va şti să-şi respecte concurenţii şi să exploateze la maximum carenţele lor, va câştiga această luptă”, spune Bitman, într-o declaraţie de susţinere postată pe siteul de campanie al lui Orban. În echipa susţinătorilor lui joacă şi antrenorul naţionalei de fotbal, Victor Piţurcă. “Îl voi susţine pe prietenul meu, Ludovic Orban, până în pânzele albe, pentru că am încredere că el va câştiga alegerile pentru Primaria Generală şi va pune la dispoziţia bucureştenilor experienţa sa, strategia şi spiritul de echipa care îl caracterizeaza”, susţine Piţurcă, tot într-o declaraţie postată pe siteul de campanie.

Blaga îşi va interpreta rolul de candidat la Primăria Capitalei sprijinit de actorul Marcel Iureş şi regizorul Alexandru Darie. Cei doi nu au putut fi contactaţi de NewsIn, iar pe site-ul de campanie al lui Blaga nu figurează declaraţiile lor de susţinere. Iureş şi Darie au fost însă prezenţi alături de candidatul PD-L la lansarea acestuia.

La PRM, Verginia Vedinaş se bazează pe talentul Irinei Loghin, la rândul ei candidată pentru primul loc în lista consilierilor la Primăria Capitalei. Cele două doamne au întreprins câteva vizite în Bucureşti, iar în unele locuri s-a lăsat chiar cu hore şi cântece.

Moda utilizării capitalului de imagine al unor vedete, în scopuri electorale, s-a extins şi la artişti cunoscuţi pe plan internaţional. Astfel, preşedintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu, s-a afişat recent cu Goran Bregovici, cu ocazia lansării candidaţilor liberali la alegerile din Botoşani.

În vreme ce unii artişti se declară fani ai unor candidaţi, alţii nu s-au sfiit să se înscrie în cursa electorală. Cântăreaţa Mihaela Mihai şi-a lansat candidatura la Primăria Generală, după tentativa eşuată din toamna trecută, atunci când a dorit să candideze pentru un post de eurodeputat.

sursa: NewsIn

 

Năstase banuieste că Băsescu nu va fi reales si bazeaza pe inteligenta romanilor pentru asta!

Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, deputatul Adrian Năstase, a declarat, joi, la Târgu Mureş, că nu crede că Traian Băsescu va fi reales în funcţia de preşedinte, spunând că se bazează pe “inteligenţa românilor” când face această afirmaţie.

Năstase a declarat că “bănuieşte” că Traian Băsescu nu va fi reales în funcţia de preşedinte al ţării.

Întrebat pe ce se bazează când face această apreciere, el a răspuns că românii - care sunt inteligenţi - îşi vor da seama că nu au fost realizate lucruri semnificative în primul mandat al acestuia. Năstase a adăugat că, în aceste condiţii, nu vede niciun motiv pentru care românii să îi mai acorde încă un mandat actualului preşedinte.

“Mă bazez pe inteligenţa românilor, care au remarcat probabil că în acest prim mandat al lui Traian Băsescu nu au avut decât haos în ţară, scandaluri, nimic constructiv, niciun proiect major. În definitiv, românii se vor întreba şi au început să se întrebe: bun, toţi anii de la Primăria Bucureştiului înseamnă dezastrul din Bucureşti, din punct de vedere al traficului, al mediului şi aşa mai departe, al poluării. Iar pe de altă parte, la nivelul ţării, în afară de scandalurile permanente cu guvernul, de izolarea României în plan extern, eu nu cred că au fost lucruri semnificative realizate sub acest prim mandat. La ce ar folosi un al doilea mandat Traian Băsescu, atunci?”, a declarat el.

sursa: Mediafax

 

Magistraţii Curţii Supreme au admis contestaţia lui Traian Băsescu în cazul „Ţigancă împuţită

Magistraţii Curţii Supreme au dat joi o decizie finală şi irevocabilă în disputa dintre Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi preşedintele Traian Băsescu, după ce şeful statului a catalogat-o pe jurnalista Andreea Pană „ţigancă împuţită”. Incidentul a avut loc chiar în ziua referendumului pentru suspendarea sa din funcţie, pe 19 mai 2007.

La ultimul termen din acest proces, avocatul lui Băsescu a declarat că decizia CNCD de a cataloga afirmaţia acestuia drept discriminatorie a fost luată sub presiune mediatică iar la baza ei a stat o înregistrare obţinută ilegal. Apărătorul a mai susţinut că difuzarea înregistrării în care acesta discuta cu soţia sa în maşină ar fi o încălcare a dreptului la viaţă privată. Aceste motive au fost suficiente pentru ca magistraţii să acorde o decizie favorabilă preşedintelui României.

Juristul care a reprezentat Consiliul a susţinut în acest proces că viaţa privată şi cea publică a politicienilor nu se diferenţiază în foarte multe aspecte. CNCD a decis, pe 23 mai anul trecut, să-l sancţioneze pe preşedintele Traian Băsescu cu avertisment, stabilind, cu unanimitate de voturi, că utilizarea expresiei „ţigancă împuţită” de către şeful statului, la adresa jurnalistei Andreea Pană este o discriminare.

Şeful statului a contestat decizia Consiliului la Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată, iar şeful statului a atacat cu recurs hotărârea magistraţilor.

sursa: Ziare.ro

 

Ioan Avram Mureşan susţine că denunţătorul său ar fi fost colaborator al “Doi şi un sfert”

Ioan Avram Mureşan a declarat, astăzi, la ieşirea de la DNA, unde a fost prezent pentru studierea dosarului de urmărire penală, că denunţătorul său, omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, ar fi fost colaborator al fostei unităţi “Doi şi un sfert”, din Baia Mare.

Ioan Avram Mureşan a mai declarat că şefii “Doi şi un sfert” din Baia Mare din perioada în care Ciorbă era colaborator au fost ulterior promovaţi în DNA şi în Ministerul de Interne. Fostul ministru al agriculturii din Guvernul CDR a mai afirmat că va face o cerere la procurori pentru a-i prezenta tot filmul realizat de procurori în urma filajului la care a fost supus.

În data de 21 martie, Mureşan a susţinut că a depus la CEDO o plângere prin care cere daune statului român pentru modul cum s-au comportat procurorii anticorupţie în momentul reţinerii sale în acest caz.

În data de 18 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a decis să menţină hotărârea Tribunalului Bucureşti prin care fostului ministru al Agriculturii, Ioan Avram Mureşan, i s-a înlocuit interdicţia de a părăsi localitatea cu interdicţia de a părăsi ţara şi, în plus, i-a interzis acestuia să ia legătura cu Decebal Traian Remeş. Mureşan are interdicţie de a mai lua legătura şi cu omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, Ion Simion şi Alic Florea. Pe 12 decembrie, Tribunalul Bucureşti a respins o cerere a fostului ministru care dorea să plece pentru 5 zile din România.

Procurorii DNA îl cercetează pe Mureşan pentru complicitate la săvârşirea a două infracţiuni de cumpărare de influenţă. În aceeaşi cauză mai este cercetat şi omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, tot pentru săvârşirea a două infracţiuni de cumpărare de influenţă. Din probele administrate până în prezent de procurori a rezultat că, în cursul lunii septembrie 2007, Ioan Mureşan ar fi înlesnit transmiterea promisiunii şi darea unor produse în valoare de 1.500 lei şi a sumei de 15.000 euro de la omul de afaceri Gheorghe Ciorbă către Decebal Traian Remeş, pentru ca acesta din urmă să favorizeze firmele omului de afaceri la licitaţii publice, organizate de instituţii publice aflate în subordinea demnitarului. În acelaşi scop, Gheorghe Ciorbă, prin intermediul lui Ioan Mureşan, ar fi promis că va oferi şi un autoturism de lux.

În cazul lui Decebal Traian Remeş, Parchetul General a cerut la Cotroceni aviz pentru începerea urmăririi penale.

sursa: Realitatea TV

 

CSM se implică în cazul afirmaţiile denigratoare făcute de finanţatorul Stelei, Gigi Becali, împotriva procurorilor anticorupţie

Preşedintele CSM, Lidia Bărbulescu, a cerut inspecţiei judiciare, astăzi, să facă o anchetă privind afirmaţiile denigratoare făcute de finanţatorul Stelei, Gigi Becali, împotriva procurorilor anticorupţie, care au început urmărirea lui penală pentru dare de mită.

Lidia Bărbulescu a cerut declanşarea inspecţiei pentru apărarea magistraţilor, în urma solicitării venite de la şeful DNA, Daniel Morar, în şedinţa de joi a CSM.

La ieşirea de la şedinţa CSM, procurorul şef al DNA, Daniel Morar, a declarat că afirmaţiile lui Gigi Becali “care numea procurorul cârpă şi îi spunea ce să îşi bage în gură” sunt “categoric jignitoare la adresa magistraţilor”. Întrebat cu ce echipă de fotbal ţine, Morar a afirmat că preferă Steaua.

DNA a anunţat, în data de 9 mai, că a început urmărirea penală împotriva lui Gigi Becali pentru dare de mită şi a lui Anton Doboş pentru complicitate la luare de mită, alte două persoane fiind anchetate pentru complicitate la dare şi luare de mită.

Acuzaţiile au fost aduse la cunoştinţa învinuiţilor, mai puţin lui Gigi Becali, care, deşi citat în acest scop, nu s-a prezentat în faţa procurorilor.

sursa: Realitatea TV

 

Vadim pe post de Mama Omida: Basescu nu va prinde Revelionul la Cotroceni

Presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor a sustinut, miercuri, la Ploiesti, ca Traian Basescu va parasi functia de presedinte al Romaniei pana la sfarsitul acestui an, enumerand in acest sens si trei scenarii posibile.

Aflat la Ploiesti cu ocazia lansarii candidatilor PRM Prahova, Vadim Tudor, a afirmat ca detine informatii potrivit carora Traian Basescu va parasi puterea anul acesta.

Desi initial nu a vrut sa intre in amanunte, la insistentele jurnalistilor senatorul PRM a explicat ca exista trei variante prin care actualul sef al statului ar putea fi determinat sa renunte la functie, cea mai posibila fiind o noua suspendare a acestuia de catre Parlament, pana la alegerile din toamna.

Potrivit lui C.V.Tudor, ar mai exista posibilitatea ca Traian Basescu sa fie retras din functie de cei “cei care l-au instalat”, pentru ca, in opinia liderului PRM, acesta nu a castigat alegerile ci “a fost impus acolo ca sa desavarseasca procesul instalarii bazei americane de la Mihail Kogalniceanu, ca sa faca si alte chestiuni din punct de vedere al intereselor americane”.

O a treia varianta posibila ar fi, in viziunea lui Vadim, ca Traian Basescu sa se retraga singur, deoarece, potrivit informatiilor de care dispune liderul PRM, seful statului “este foarte bolnav”.

sursa: Ziare.ro

 

Becali se retrage din politica?

Se pare ca Gigi Becali este in cautare de candidati la Presedintia Romaniei. Prezent in emisiunea “Nasul” a lui Radu Moraru, liderul PNG a declarat ca i-a propus cunoscutului jurnalist Emil Hurezeanu sa preia conducerea partidului, iar anul viitor sa candideze pentru postul de presedinte al Romaniei.

“Dintre toti analistii politici, eu il apreciez cel mai mult pe domnul Hurezeanu. I-am propus sa preia partidul, sa fie el presedinte, iar in 2009 sa candideze la presedintie. Domnul Hurezeanu mi-a spus ca nu vrea sa se mai bage in politica. Pe Hurezeanu il admir tot timpul la emisiuni, nu are rautati, are logica”, a declarat Becali pentru cotidianul.ro.

Latifundiarul din Pipera a continuat apoi cu un alt nume sonor pe care si l-ar fi dorit in partid, eventual candidat la presedintie: Cristian Tudor Popescu. “Tudor Popescu are si talent, are si calitati de conducator. E manager bun, nu degeaba l-au urmat 80 de oameni cand a plecat de la Adevarul”, a declarat latifundiarul din Pipera.

Hurezeanu nu a fost singura personalitate pe care Becali a declarat ca si-ar dori-o aproape: actorul Dan Puric, filozofii Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu si jurnalistul Stelian Tanase sunt si ei pe lista. Puric este de altfel un nume vehiculat de ceva vreme in partid, un numitor comun intre Puric si liderul PNG fiind discursul crestin-ortodox practicat de acestia.

“Vreau toti intelectualii. Il vreau si pe Patapievici. Imi place si el. Doar pe Dinescu nu il vreau. Dinescu e hahalera. Eu finantez partidul cu 20-30 de milioane de euro pe an, nu mai candidez la nici o functie, raman doar presedinte executiv”, a spus acesta.

Editorialistul ziarului “Gandul”, Cristian Tudor Popescu, a confirmat discutiile cu Gigi Becali. “Domnul Becali mi-a propus in urma cu mai multi ani sa facem un partid al intelectualilor cu Liiceanu, Plesu si Hurezeanu. Am refuzat atunci propunerea. Ulterior mi-a propus sa fiu si candidat la presedintie si l-am refuzat din nou. Nu voi avea niciodata o astfel de legatura cu politica”, a precizat Tudor Popescu.

sursa: Ziare.com

 

UDMR-istii vor o nouă împărţire teritorială a statului român

Europarlamentarul UDMR, Iuliu Winkler propune modificarea Constituţiei României pentru a permite o nouă împărţire teritorială a statului român.

În opinia europarlamentarului UDMR, o noua împărţire teritorială şi o reformă administrativă sunt esenţiale reuşitei atragerii celor 19 miliarde de euro reprezentând fonduri structurale pe care România trebuie să le absoarbă până în 2013.

“Avem nevoie de noi regiuni în România şi avem nevoie de o reformă a Administraţiei Publice. Sistemul judeţelor deja a împlinit 40 de ani pentru că a fost creat în 1968 de către un stat totalitar, un stat comunist din cu totul alte oiective decât sunt ele importante astăzi, iar regiunile României sunt prea mari, sunt incapabile să absoarbă fondurile europene (…).Este nevoie de o nouă Constituţie în România, pentru a asigura aceste noi mijloace şi instrumente eficiente prin care vom putea moderniza România”, a susţinut europarlamentarul Iuliu Winkler.

sursa: AmonsNews

 

Cugetari despre democratie

Democraţia înseamnă că oricine poate să crească pană la a fi preşedinte, şi oricine care nu mai creşte poate deveni vice-preşedinte. (Johnny Carson)

Democraţie. Autocraţia celor aleşi. (Valeriu Butulescu)

Democraţia este menopauza societăţii occidentale, marele climacteriu al corpului social. (Jean Baudrillard)

Democraţia nu este o formă uşoară de guvernământ, fiindcă nu este niciodată încheiată; este un organism viu, schimbător, cu o continuă deplasare şi ajustare a balanţei dintre libertatea individuală şi ordinea de drept. (Ilka Chase)

Democraţia este atunci când nu eşti închis pentru că eşti deschis. (Vlada Bulatovitch)

Democraţia este un sistem de autodeterminare. Este dreptul de a face alegerea greşită. (John Patrick)

Democraţia constă în a-ţi alege dictatorii după ce ţi-au spus ceea ce cred că vrei să auzi. (Alan Coren)

Democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm. (George Bernard Shaw)

Democraţia înseamnă guvernare prin dezbatere, dar este eficientă doar dacă îi poţi opri pe oameni să vorbească. (Clement Atlee)

Democraţia nu este votarea, ci calcularea voturilor. (Tom Stoppard)

Democraţia este procesul prin care oamenii sunt liberi să-l aleagă pe cel pe care să dea vina. (Laurence J. Peter)

Democratia este asemanatoare unei trupe de acrobati in care unul dintre ei calca pe ceilalti pentru a ajunge in varful piramidei, totul cu acordul acestora. (Bataiosu Marian)

Democraţia este arta şi ştiinţa de a conduce circul din cuşca maimuţei. (H.L. Mencken)

 

Minciuna numită Democraţie

O democratie ciudată

Bogdan Mateciuc, 22 octombrie 2004, Odaia de Sus

Democratia, ca sistem politic, fie prin definitia etimologică, fie prin pretentiile proclamate astăzi, implică conducerea unui popor prin el însusi, prin alegerea unor reprezentanti care să-l reprezinte si să dea curs vointei populare.

Cu alte cuvinte, simplificând oarecum lucrurile, un grup de o sută de oameni, neputând vorbi toti deodată, aleg doi din rândul lor, care să vorbească si să actioneze în numele lor.

Rezultă de aici că, într-un sistem democratic, alesii unui popor sunt – sau ar trebui să fie – „goarna” si reprezentantii intereselor acelui popor, actionând potrivit cu dorintele acestora. Sistemul prin care sunt alesi liderii de sindicat e o reprezentare aproape perfectă a sistemului democratic. Aici însă, liderul de sindicat nu este seful sindicalistilor, ci reprezentantul lor. Nu sindicalistii ascultă de conducător, ci conducătorul de membri de sindicat, si actionează mai departe potrivit cu dorintele acestora.

La nivel statal, spre deosebire de simplitatea procesului democratic din cadrul unui sindicat, intervine si problema legii si a autoritătii.

Poporului, după ce îsi alege reprezentanti si conducători, i se cere să asculte de conducători – aparatul de stat. Astfel, reprezentantii si conducătorii sunt alesi de popor pentru a-i reprezenta valorile nationale si punctul de vedere, iar conducătorii asigură aplicarea legilor, care la rândul lor sunt formulate de reprezentanti potrivit cu vointa poporului.

Aceasta fiind teoria, să vedem ce avem în practică, în România si de fapt în întreaga Europă. Cazul Statelor Unite nu poate fi abordat aici pentru că publicul american are o gamă mult mai variată de exprimare a vointei publice – alegeri statale, mass media, etc.

În România si în toată Europa, politicienii se folosesc de sistemul democratic pentru a obtine voturi si a accede la putere. Sistemul de vot este democratic. Motivatia alegerii acestor politicieni nu este nici democratică, nici înteleasă de popor. Candidatii nu îsi propun să devină reprezentanti ai vointei populare, ci ademenesc poporul cu felurite propuneri si scheme social-politice, cu promisiunea că prin aplicarea acestora raiul se va pogorî pe pământ.

Lucrurile devin cu totul nefiresti după ce candidatii sunt alesi. Ajunsi sus, ei nu sunt nicidecum reprezentanti ai poporului, ci conducători si manipulatori.

În calitate de conducători, ei adoptă legi nu după vointa poporului, ci după interesele lor de grup – grup politic, grup economic, grup international ocult. În continuare, ei veghează ca poporul, cei de jos, să respecte aceste legi date în contra spiritului national; să le respecte spre binele si interesele grupului aflat la putere.

Cei de la putere sunt si manipulatori pentru că, odată ajunsi sus, pentru a păstra iluzia de democratie, ei amăgesc poporul cu informatii false. Ei doresc să aibă o poleială de sustinere populară, democratică, pentru actiunile lor politice. Poporul nu tine seamă că cei pe care i-a ales ar trebui să plece ureche la vointa alegătorilor, ci înghite propaganda si minciuna celor de sus.

Si mai grozav lucru este faptul că politicienii ajunsi la putere, nu numai că nu ascultă de voia celor care i-au ales, în actul de guvernare a tării, dar mai si conduc tara în directii decise exclusiv de ei, în cadrul grupului de interese oculte.

După lovitura de stat din decembrie 1989, un prim caz de falsă reprezentare natională l-am avut în timpul asa-zisei crize din Iugoslavia. Spun „asa-zisa criză” pentru că termenul a fost folosit de „opinia publică internatională” – în realitate grupurile de interese internationale care conduc destinele natiunilor. Sintagma „opinie publică internatională” este un slogan folosit pentru crearea aparentei de sustinere din partea alegătorilor.

Asadar, în timpul „crizei din Iugoslavia”, conducătorii de la Bucuresti au asezat tara de partea NATO, desi pe toată durata crizei marea majoritate a românilor au fost de partea vecinilor sârbi. Normal ar fi fost ca reprezentantii alesi să dea curs vointei populare, însă acest lucru nu a avut loc. Conducătorii alesi democratic au tras tara într-o directie contrară vointei poporului român.

Un alt asemenea caz a fost agresiunea SUA împotriva Irakului. Invocând, ca si în cazul agresiunii NATO împotriva Iugoslaviei, obligatii ce decurg din tratatele semnate de România, conducătorii alesi la Bucuresti au actionat din nou împotriva vointei poporului. În ambele cazuri a fost instrumentată o propagandă mincinoasă pentru a se justifica actiunile politicienilor si a se obtine sprijin popular. Timp de mai bine de un an de zile, atât Slobodan Milosevici, cât si Saddam Hussein au fost portretizati ca dictatori care asupresc popoare dornice de libertate si democratie.

În statele membre ale UE, cetătenii nu stiu cine îi reprezintă în Parlamentul European. Multe tări membre nici nu si-au consultat cetătenii cu privire la aderarea la UE. Acele popoare au fost mânate ca turmele de oi în structura numită „Uniunea Europeană.” Toate sondajele de opinie arată că cetăteanul de rând este nemultumit de intrarea în UE. Impozite noi, legi noi si nefiresti, măsuri economice restrictive, o monedă artificială (Euro) – aceste lucruri nu încântă pe nimeni. Singurii multumiti sunt politicienii si corporatiile care îsi pot rula acum afacerile la scară internatională.

Avem de-a face aici cu o problemă morală. Pe cine (mai) reprezintă acesti alesi? Atunci când un conducător, ales pentru a-i reprezenta pe cei care l-au ales, încetează a mai face aceasta, ratiunea lui de a mai fi acolo încetează. Alesul nu mai reprezintă pe nimeni si decade din autoritate.

Ce se poate face?

Sistemul democratic prevede înlocuirea alesilor necorespunzători prin diferite proceduri, cea mai cunoscută fiind referendumul. Însă referendumul se organizează tot de către cei aflati la putere.

În trecut, când nu exista sistemul democratic, o iesire din această situatie era eliminarea fizică a individului-problemă – asasinatul politic. Desigur, multe asasinate politice au fost instrumentate de grupuri de interese care s-au văzut amenintate când un alt grup a ajuns la putere. Premierul sârb Zoran Djindjici a fost asasinat, la înmormântarea lui a venit multă lume, dar în popor s-a vorbit că a fost eliminat pentru că voia să propună Occidentului un târg care implica renuntarea Serbiei la provincia Kosovo. Patriotii sârbi l-au plâns mai putin.

Legitimitatea pentru asemenea acte e foarte discutabilă. Rămâne ca solutie schimbarea sistemului. Clasa conducătoare din sistemele democratice proslăveste Democratia ca pe un idol – doar prin acest sistem se poate mentine la putere si îsi poate lucra interesele proprii. Totodată, clasa conducătoare învată poporul că singura alternativă la sistemul democratic e dictatura. Acest lucru nu este adevărat.

Actualul sistem „democratic” trebuie reformat în sensul transformării lui într-unul cu adevărat democratic. Poporul trebuie să stie ce optiuni îi stau înainte, national si international, si trebuie să-si voteze reprezentanti care să creadă si să fie dedicati acelei viziuni, astfel încât să asigure implementarea ei.

De remarcat fătărnicia, perversitatea politică a „democratiilor” occidentale, manifestată atunci când o natiune independentă chiar încearcă să facă aceasta. Statele Unite si Uniunea Europeană sanctionează prompt acele natiuni care îsi aleg o cale independentă, printr-un sistem propriu, dar care contravine intereselor grupurilor internationale. Asa a fost cazul Slovaciei, care condusă de premierul Vladimir Mecar, optase pentru o „cale slovacă”. La fel a fost cazul Irakului, unde Saddam Hussein chiar se bucura de sustinerea populară si se făcea expresia vointei populare. Din punctul de vedere al SUA si UE, o tară nu este democratică dacă nu se aliniază intereselor acestor puteri. Nu contează că sistemul si conducătorii sunt alesi democratic de popor. Atât timp cât acea tară nu joacă după cum cântă SUA si UE, ea are un regim nedemocratic.

Transformarea sistemului actual care are doar un nume de democratie a fost încercată în Italia secolului 20, sub conducerea lui Benito Mussolini. El si partidul său au căpătat sustinerea populară pentru schimbarea sistemului politic de până atunci, care se dovedise corupt si ineficient. Implicarea însă în aventuri militare internationale (Etiopia, Albania) si sprijinul militar si economic acordat Germaniei lui Hitler au condus la o criză economică si în final la căderea sistemului de reprezentare populară instituit de Mussolini. Acest sistem s-a numit atunci „fascist.” În antichitatea romană, reprezentantii autoritătilor purtau un mănuchi de nuiele (fascii, fig. 1) legate în jurul unei securi, simbolizând poporul unit în jurul reprezentantilor si conducătorilor lui. Ori, tocmai acesta este telul ideatic al democratiei.

Fig. 1 (sus) Fascii

Fig. 2 (dreapta) Simbolul fasciilor în Camera Reprezentantilor S.U.A.

 

Manualul partidului de succes

Manualul partidului de succes sau ce trebuie să facă Partidul pentru a rămâne la putere

Bogdan Mateciuc, 19 iulie 2003, Odaia de Sus

Conducătorul Partidului este un ins carismatic. Are un aspect îngrijit, se îmbracă mereu cu gust. Nu iese prin nimic în evidentă la înfătisare, în spetă prin nimic care ar putea constitui subiect de glume din partea electoratului.

El este creierul Partidului, cel care îi defineste viziunea si drumul de parcurs în viitor. Are nevoie în jurul lui de câtiva oameni cu care să vorbească aceeasi limbă, si împreună cu care să dezvolte viziunea de partid. Acesti colegi sunt doar câtiva – doi, trei. Nu e nevoie de foarte multi, important e ca acestia să se priceapă să transmită mai departe, nivelurilor inferioare ale ierarhiei de Partid, directivele de urmat.

Imaginea conducătorului e foarte importantă. El apare ca un om echilibrat. Stie foarte bine cum să vorbească în public si este atent cu imaginea lui. Nu se enervează, nu dă din mâini când vorbeste, nu ridică tonul. Stie să-si puncteze discursul cu glume populare, pe întelesul multimii, stiind să atragă simpatia ascultătorilor. Când vorbeste în public are grijă să nu folosească un limbaj prea elevat sau de specialitate (economic, politic), pentru că ar crea sentimentul că nu e „de-al nostru”. Când le vorbeste, nu-si propune să-i învete pe oameni lucruri noi.

Partidul are nevoie de recunoastere internatională. Numele său trebuie să aibă sens pe scena politică internatională. Recunoasterea Partidului vine în urma acceptării lui în Internationala…

Ca membru în Internatională, Partidul poate beneficia de un anume sprijin international pentru politica internă si de reducerea criticilor la adresa reformelor de acasă.

Ca să acceadă la putere, un partid are nevoie să câstige alegerile. Pentru aceasta campania electorală este extrem de importantă.

Trebuie atrasi în Partid oameni cu bani, oameni care să sponsorizeze campania de imagine a Partidului. În schimbul finantării, le oferim un post eligibil pe listele electorale. Asa trebuie motivati pentru a investi în Partid. Avem nevoie de oameni de afaceri în principal din domeniul mass-media (radio, tv, ziare). Odată înscrisi în Partid, încheiem cu ei contracte reciproc avantajoase pentru promovarea imaginii Partidului si a liderilor lui.

În campanie nu vorbim despre reformă, ci doar despre „îmbunătătirea nivelului de trai”. Cuvântul „reformă” sperie. Promitem totul tuturor, le vorbim cu răbdare si pe limba lor.

Tinuta celor care vorbesc în numele Partidului trebuie să fie decentă, fără caracteristici care ar putea deveni subiect de bârfă. Echilibru si putere de convingere sunt cuvintele cheie.

Trebuie contactati si invitati să se înscrie în Partid directorii institutelor de sondaje. Ei pot ajuta Partidul la momentul potrivit, prin adăugarea câtorva procente la cele reale, aceasta pentru întărirea ideii si perceptiei multimilor că liderul Partidului este „omul zilei”. Directorii institutelor de sondaje pot fi motivati cu un loc promis în Parlament sau în administratia locală.

Odată câstigate alegerile, Partidul lucrează pentru construirea si mentinerea imaginii de buni guvernanti. Totodată, Partidul se pregăteste de pe acum pentru viitoarele alegeri. Printre altele, este continuată si dezvoltată campania de imagine.

A venit momentul să răsplătim pe fiecare după merite. Celor care au ajutat Partidul le revin posturile din Parlament si din administratia locală. Această recompensare nu trebuie făcută oricum. Noii alesi trebuie instruiti înainte de a-si începe mandatul în teritoriu.

Toată activitatea lor, din postura de prefect, de primar sau de responsabil local cu …, trebuie să slujească intereselor Partidului. În acest sens, se va căuta frânarea si împiedicarea pe cât posibil a oricăror initiative economice sau politice locale ale celorlalte partide. În acelasi timp, li se va „sopti” adversarilor politici, în special celor care au interese economice, ce bine le-ar fi dacă s-ar înscrie în Partidul nostru. Văzându-se în situatia că le sunt blocate afacerile si întelegând avantajele pe care le-ar avea ca membru în partidul de guvernământ, majoritatea vor ceda si vor trece în tabăra noastră.

Acesta este sistemul prin care trebuie vlăguite partidele de opozitie. Fiecare om are pete negre în dosarul personal. Liderii politici sau economici ai acestor partide trebuie să stie că sunt vulnerabili si trebuie determinati să treacă la noi. Asa vom goli celelalte partide de personalităti si de resursele economice. Strategia aceasta are bătaie lungă si îsi va arăta roadele în viitoarea campanie electorală, în care vocea celorlalti se va auzi doar formal.

Împotriva oponentilor care nu înteleg „de vorbă bună”, se va căuta instrumentarea de dosare civile sau penale si se vor folosi toate mijloacele „legale” pentru reducerea lor la tăcere.

Trebuie cultivate relatiile personale. Toti membrii de Partid care au interese economice, cum ar fi firme, trebuie să întărească relatiile dintre ei, astfel încât activitătile lor comerciale să fie integrate si spre avantajul reciproc. Aceasta este o formă de a împiedica activitatea economică a firmelor liderilor opozitiei.

Trebuie contactati directorii de radio si tv particulare. Le promitem scutiri sau reesalonări de la plata impozitelor în schimbul anumitor servicii pentru Partid (promovarea imaginii) sau, dacă datoriile sunt mari, le putem solicita direct înscrierea în Partid si ulterior cotizarea la bugetul acestuia.

Toti membrii de Partid care au firme trebuie să prospere. Ei sunt aceia pe care se bazează Partidul la viitoarele alegeri. De aceea si totodată pentru anihilarea opozitiei, activitătile economice la nivel local si national trebuie să se deruleze pe rute controlate si controlabile de Partid (de membrii acestuia).

Imaginea Partidului trebuie cultivată fără încetare. Trebuie arătat pe baza cifrelor – oricum gloatele nu înteleg nimic din „PIB” sau alti termeni bizari – că a crescut nivelul de trai. Trebuie demarate programe economice pentru păturile defavorizate, acestea derulându-se evident cu concursul si prin firmele membrilor de Partid. Câstigul este dublu – de imagine si economic.

În privinta politicii la nivel national, al reformei si al aderării tării la structurile internationale: aceste institutii ne cer să facem reforme. Vom face reformă, dar în directia perfectării relatiilor si intereselor noastre economice. Aceasta nu împiedică câtusi de putin cresterea indicatorilor economici sau ai nivelului de trai. Oamenii care se ocupă de statisticile nationale trebuie să fie si ei tot ai Partidului.

În felul acesta, expus mai sus de seful Partidului, trec patru ani si vin iar alegerile. Din cauza distrugerii bazei economice a partidelor de opozitie si atragerii personalitătilor acestora, Partidul s-a bucurat constant de pozitia de lider în sondaje. Astfel, câstigarea alegerilor nu este decât o formalitate. Gloatele bune – în viziunea Partidului – doar la a-i revota pe gusatii din Parlament, nu trebuie să înteleagă ce armă importantă si periculoasă pentru Partid este VOTUL.

 

Spionii români fură România

Cum îşi împart spionii Capitala (Mihai Munteanu, Andreea Pocotilă, Evenimentul Zilei)

„Harta imobiliară“ a Bucureştiului e divizată între două mari grupări de afaceri, ai căror membri provin din serviciile secrete. Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene. Azi, „Evenimentul zilei“ prezintă al cincilea episod din serialul „Cupola“.

Două mari grupări de afaceri îşi împart piaţa imobiliară din Bucureşti. Oamenii lor cheie provin din fosta Securitate şi din nomenclatura comunistă.

Doina Nadia Popoviciu. Căpitan (r) contraspionaj. E fiica fostului prim-vicepremier ceauşist Ion Dincă „Te-leagă“ şi soţia magnatului imobiliar Gabriel „Puiu“ Popoviciu. A activat în Direcţia a III-a (UM 0625) din fosta Securitate, pe contraspionaj. Specializată în dialecte arabe.

Liliana Badea. Căpitan (r) contraspionaj. A fost soţia lui Nicolae Badea, preşedintele clubului Dinamo. E fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“. A predat la Şcoala de ofiţeri de Securitate Băneasa. Specializată în dialecte arabe.

Dan Marcel Ghibernea. Surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE.

GRUPAREA „POPOVICIU-BADEA“

Soţii din contraspionaj

Bucureşti. Sfârşitul anilor ’70. În „Primăverii“, cartierul nomenclaturii comuniste, se vorbeş te numai despre nunta anului. Mireasa Liliana este fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“ - temutul prim-vicepremier ceauşist. Mirele se numeşte Nicolae Badea. Vor trece 20 de ani şi o Revoluţie până când ginerică va deveni preşedintele clubului Dinamo şi un capitalist feroce.

Ion Dincă „Te-leagă“, socrul mare, le organizează tinerilor o nuntă cu mult fast. Sute de invitaţ i se adună la Bolintin, „reşedinţ a“ ginerelui: activişti, securiş ti, secretari PCR şi membrii CPEx. Meniul e de-a dreptul „burghez“ - şampanie, whisky, delicatese franţuzeşti, caviar… Amploarea evenimentului îl irită pe Ceauşescu. Nu vrea ca „poporul“ să vadă cât de bine o duc conducătorii PCR.

Dincă „Te-leagă“ învaţă bine lecţia şi, când vine rândul mezinei sale, Doina Nadia, să se mărite cu Gabriel „Puiu“ Popoviciu, zbirul ceauşist e mai prudent: rezultă o nuntă discretă, la Hotelul Parc din Capitală. Pe care Popoviciu îl va cumpăra când va deveni mogul imobiliar. Fiicele lui Dincă mai au ceva în comun: sunt ofiţeri de Securitate. Au grad de căpitan în Direcţia a III-a de contraspionaj (UM 0625). Specializate în limba arabă, soţiile lui Badea şi Popoviciu sunt încadrate în serviciul de contraspionaj pentru ţările din Orientul Mijlociu. Ele predau şi la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa.

În 1991, Doina şi „Puiu“ Popoviciu pleacă în SUA, împreună cu Liliana şi Nicolae Badea. Acolo, Popoviciu şi soţia sa primesc cetăţ enie americană. Oficial, Doina, fost ofiţer de contraspionaj, domiciliază în New Jersey.

Bucureşti, mai 2008. Bogaţi şi influenţi. Adică: „Puiu“ Popoviciu şi Nicolae Badea. Întorşi în ţară în anii ’90, cei doi cumnaţi au început afacerile cu vestita ComputerLand, firmă implicată în „scandalul EADS“.

Acum, Popoviciu controlează, prin interpuşi şi firme offshore, un adevărat imperiu imobiliar. El a preluat fostele societăţi de stat Alltrom, Herăstrău, ASD Mioriţa şi Comaliment, trecându-le pe numele mamei sale, Ligia Popoviciu (77 de ani), fostă croitoreasă a Elenei Ceauşescu. Din umbră, Popoviciu deţine participaţii şi în Hotelul Howard Johnson, restaurantul Casa Doina şi fast foodurile Pizza Hut şi KFC. Dar piesa lui de rezistenţă este „Proiectul Băneasa“: un minioraş întins pe 221 ha în nordul Capitalei. Divorţat recent de soţia-ofiţer (r), Nicolae Badea se concentrează cu precădere asupra clubului Dinamo şi a restaurantelor Pizza Hut şi KFC.

OMUL LUI PASZKANY

Medicul Securităţii clujene

Iuliu Mureşan, preşedintele CFR Cluj, a fost secretarul Asociaţiei Studenţilor Comunişti şi doctorul Securităţii Cluj timp de cinci ani, până în decembrie ’89. Mureşan a ieşit în rezervă în 1999, cu gradul de colonel. Imediat, Arpad Paszkany l-a cooptat într-una dintre firmele sale imobiliare. (Mihai Şoica)

GRUPAREA „TRIGRANIT“

Diplomatul Ghibernea de la Londra

Budapesta, 1997. Se înfiinţează TriGranit Development Corporation, o multinaţională care investeşte miliarde de euro în proiecte imobiliare din centrul şi din estul Europei. Acţionar majoritar e Sandor Demian, cel mai bogat om din Ungaria (cu o avere de peste 1,03 miliarde de euro).

În trecut, Demian a lucrat în comerţul cooperatist comunist de la Budapesta. Ceilalţi cofondatori sunt lordul Nathaniel Rothschild (descendent al celebrei familii de bancheri din Anglia şi SUA), Peter Munk (fondatorul Barrick Gold Corporation - companie canadiană auriferă), Sandor Csanyi (pre- şedintele OTP Bank - cea mai mare bancă maghiară).

Afaceristul Arpad Paszkany - patronul CFR Cluj - joacă rolul de „cercetaş“ al TriGranit în România: identifică oportunităţi şi obţine informaţii de la administraţ ia locală. În prezent, TriGranit dezvoltă 30 de proiecte în 11 ţări, investind 8 miliarde de euro. Cele mai mari sunt în Rusia (în asociere 50%-50% cu Gazprom) şi în România, prin proiectul rezidenţial „Esplanada“ (costă un miliard de euro, e în parteneriat cu guvernul, se întinde pe 10,7 hectare). Investiţia va fi gestionată prin TriGranit Development România.

Răceanu acuză

Bucureşti, mai 2008. Managerul de ţară al acestei filiale e Dan Marcel Ghibernea, fost ambasador la Londra. „N-are relevanţă cine m-a introdus. E normal, nu poţi să vii câine surd la vânătoare, e nevoie de un om de legătură“, punctează Ghibernea.

Încă din anii ’80, acesta a lucrat pe Relaţii Externe, iar după Revoluţ ie a fost depudat PDSR (actual PDS). În 2000, este „uns“ director al postului de radio Europa FM, apoi în 2001, ambasador la Londra.

Primul care i-a pus lui Ghibernea eticheta de apropiat al Securităţii a fost disidentul anticeauş ist Mircea Răceanu, în cartea sa, „Infern 89“, publicată în 2000.

Înainte de Revoluţie, Răceanu a activat ca diplomat în SUA, dar a fost arestat în ianuarie 1989, acuzat de spionaj în favoarea SUA. Convinşi că „trădătorul“ urma să-şi petreacă restul zilelor în carceră, anchetatorii i-au arătat fotografii cu agenţi ai Securităţii, somându-l să-i nominalizeze pe ofiţerii deconspiraţ i „inamicilor americani“. Între sutele de fotografii, Răceanu a recunoscut şi figura lui Dan Ghibernea.

„Eu, ofiţer?“

Acesta respinge categoric apartenenţa la vreun serviciu secret: „Eu? Cum să fiu ofiţer de informaţii? Doamne fereşte!“, se apără Ghibernea, care îl ştie pe Răceanu de când lucra la Academie. Fostul ambasador susţine că, din anii ’93-’94, ofiţerii serviciilor noastre de spionaj lucrau la vedere: „Potrivit unui acord cu NATO, noi nu mai aveam voie să spionăm pe zona aia. Nu cred că îşi permitea cineva să facă prostii“.

În timp ce sursele EVZ îl indică pe Dan Ghibernea drept colonel SIE activ, acesta infirmă retoric: „Nu-i adevărat. Îmi poate aduce cineva o hârtie, un document scris în acest sens?“.

Nici tatăl fostului ambasador nu scapă de controverse. În 2004, Institutul Român de Istorie Recentă a publicat o listă a ofiţerilor de Securitate în care figurează şi numele lui Marcel Ghibernea: ca ofiţer DIE/CIE, sub acoperire diplomatică în Franţa şi Anglia. La sfârşitul anilor ’70, Marcel Ghibernea era acreditat la UNESCO, în misiunea condusă de Valentin Lipatti - deconspirat de generalul Pacepa ca fiind ofiţer DIE.

Maghiarul trimis la Bucureşti

Al doilea administrator al TriGranit Development România e Halasz Janos Pal, monitorizat ani în şir de contraspionajul românesc. Născut la Cluj, Halasz a absolvit Academia de Studii Economice „Karl Marx“ din Budapesta.

În intervalul ’83-’89, Halasz Janos e secretar I în reprezentanţ a comercială din Bucureş ti a Ungariei. Atunci, şeful rezidenţei maghiare de spionaj în ţara noastră era Erno Rudas - devenit, ulterior, asociat cu premierul Tăriceanu în afaceri cu motociclete.

În 2001, Halasz revine la Bucureş ti, ca director al reprezentanţ ei ITD Hungary - agenţia guvernamentală ungară de promovare a investiţiilor şi comerţului exterior. În 2006, Halasz Janos Pal e numit administrator al TriGranit România.

CLUB SELECT

Legături

„Puiu“ Popoviciu îşi petrece vacanţele la Monte Carlo cu alţi miliardari controversaţi: Cristian Burci, Radu Dimofte (vărul Irinei Schrotter), Dan Fischer, Cătălin Voloşeniuc etc. Magnatul este naşul de cununie al lui Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Un vechi partener al cumnaţilor Popoviciu& Badea este Bogdan Bartolomeu, soţul Ilincăi Preoteasa (fiică de ministru comunist de externe). Ilinca a fost prima so- ţie a lui Adrian Năstase. Bartolomeu şi Popoviciu au emigrat în SUA, unde au înfiinţat companii offshore. Popoviciu, Paszkany, Lloyd, Badea, Patriciu, Bartolomeu şi alte VIP s-au asociat cu premierul Tăriceanu în „Clubul Vinului“, o firmă exclusivistă de vinuri selecte. Au ieşit din negura Războiului

PROIECTE DE MILIARDE DE EURO

Alianţa „titanilor“ s-a rupt la Amsterdam

Bucureşti, martie 2000. Grupările „TriGranit“ şi „Popoviciu- Badea“ îşi unesc interesele în TriGranit România SA. Compania trebuie să gestioneze proiectul „Esplanada“ (din centrul Capitalei) şi un complex de lux pe şoseaua Kiseleff (pe terenul Ştrandului Tineretului).

Acţionar principal e offshoreul cipriot TriGranit Duna Land Ltd. Asociaţi cu TriGranit în noua firmă sunt Simon Bayley (manager în centrala TriGranit) şi Michael Peter Lloyd, Andrei Bejenaru şi Olimpia Neagu - oamenii magnatului Gabriel „Puiu“ Popoviciu şi ai cumnatului său, Nicolae Badea, preşedintele Dinamo.

Directori ajung două personaje-cheie: Michael Peter Lloyd şi Arpad Paszkany - patronul CFR Cluj şi reprezentant al TriGranit. Englezul Michael Lloyd e „creierul financiar“ al lui Popoviciu. Specialist în imobiliare şi jurisdicţii offshore, Lloyd a fost ofiţer în Rezerva Navală Regală. E în România din 1991. Până în 1993, a consiliat Agenţia Naţională de Privatizare (strămo- şul AVAS), iar între ’93-’95, Agenţia Română de Dezvoltare, din partea guvernului britanic.

Lloyd confirmă pentru EVZ intersectarea celor două „puteri“ imobiliare: „TriGranit e un important dezvoltator în Europa. În 2000 au intrat în România şi, cum nu erau prea mulţi experţi imobiliari, m-au contactat, mai ales că ne ştiam de când lucram pentru Jones Lang LaSalle (consultanţă imobiliară - n.r.)“.

Împărţeala

Amsterdam, septembrie 2005. După cinci ani, viziunile diferite duc la separare, iar grupările îşi împart piaţa. Lloyd povesteşte: „Întrucât noi vroiam să ne concentrăm pe «proiectul Băneasa», din 2005 s-a mers pe cont propriu. Noi am renunţat la nume, dar am păstrat terenul de la Ştrandul Tineretului“.

Ruptura se oficializează în paradisul fiscal din capitala Olandei. Popoviciu preia TriGranit România (rebotezată Kiseleff Business Plaza), prin „compania-mamă“ a grupului său: Băneasa Development. Pe hârtie, holdingul maghiar TriGranit îşi cedează acţiunile la preţul lor nominal (doar 2.550 lei) şi renunţă la Ştrandul Tineretului de pe Kiseleff.

Între timp, offshore-ul cipriot al TriGranit fusese înlocuit cu altul, olandez (TriGranit România Kiseleff BV). Şi cum traseul banilor lui Popoviciu trece tot prin Amsterdam, via Antilele Olandeze, miliardarul român e reprezentat în tranzacţie de Michael Peter Lloyd.

În prezent, acesta e managerul Băneasa Investments - dezvoltatorul zonei comercial-reziden- ţiale din nordul Capitalei. TriGranit va miza pe controversatul proiect „Esplanada“, prin TriGranit Development România.

Statul, parazitat de foştii săi spioni (Mihai Munteanu, Evenimentul Zilei)

Foşti ofiţeri-cheie SIE şi SRI apropiaţi de Vîntu fac bani din energie şi imobiliare

Doi generali şi un colonel din serviciile secrete au devenit pilonii a două grupări controversate de afaceri. Miza: zeci de milioane de euro obţinuţi din relaţii clientelare cu statul.

Nicolae Iană. General SIE. Intră în DIE în 1977. În perioada 1983-1988 spionează la Amman (Iordania), sub acoperirea de secretar II la Ambasada RSR. Următoarea misiune: Cairo (Egipt). Tot sub paravan diplomatic. În 1991 este trimis în Kuweit, până în 1996. Întors, devine şeful unei direcţii operative din SIE, unde activează şi soţia sa. Trece în rezervă la 29 septembrie 2003.

Gheorghe Carp. General de divizie. Chestor-şef în Ministerul de Interne (MAI). Conduce regimentul de blindate de pe Şoseaua Olteniţei (UM 1305) care distruge baricada anticomunistă de la Inter, în zilele Revoluţiei. Ion Iliescu îl numeşte totuşi consilier prezidenţial. În 1994, se transferă la MAI, ca secretar de stat. Înfiinţează serviciul secret al MAI - fostul „Doi ş’un sfert“. A fost cercetat în controversata afacere EADS, de securizare a graniţelor, fiind acuzat că i-a presat pe membrii comisiei de licitaţie să grăbească procedura de achiziţie.

Ion Badea. Colonel SRI. În 1984, intră în Securitate. Din ‘99 până în 2004 conduce Unitatea de Analiză a SRI - primeşte informaţiile culese de ofiţerii operativi, le pune cap la cap şi poate face previziuni. Se retrage în 2004 şi colaborează cu casa de avocatură „Andrei&Crişan“, a lui Mircea Andrei, vicepreşedinte PDL Bucureşti. Acesta e avocatul ofiţerilor SRI Ovidiu Soare şi Gheorghe Dumitrache (acuzaţi de corupţie). PDL-istul Andrei reprezintă şi Petromservice (patronată de Sorin Ovidu Vîntu), iar colonelul Badea concepe regulamentele de funcţionare şi organigrama grupului media Realitatea TV - NewsIn (patronat tot de Vîntu). Este mason în Marea Lojă Naţională din România.



ÎNTRE „PĂRINTELE FNI“ ŞI FONDURI UE

Plimbă banii lui Vîntu

Kuweit, 1993, Keefan Sector 4, Ambasada României. Trupele americane se retrag. Armata lui Saddam nu mai mişcă de mult în front, iar colonelul SIE Nicolae Iană intră în misiune. Reconstrucţia emiratului înseamnă bani. În ruinele clădirilor bombardate de irakieni şi lângă sondele care ard în deşert este loc şi pentru firmele româneşti. Spionaj comercial, recrutări de specialişti, lobby, supraveghere operativă…

Conducând „antena“ SIE din Kuweit, Iană primeşte şi acoperire oficială: diplomat însărcinat cu afaceri. Ministerul local al Petrolului e mai ofertant ca niciodată, iar speculanţii români de locuri de muncă apar pe piaţă. Cel mai vizibil e grupul Alpha al lui Dinu Patriciu, viitorul boss al Rompetrol, care pe atunci intermedia slujbe pentru români în emirat. Iană monitorizează traficul cu resurse umane, intermediază contracte, cimentează prietenii şi conectează leul la dolar. Până în 1996, când e retras la Centrala SIE din Bucureşti, colonelul „învaţă“ interesele petrolifere ale Orientului Mijlociu.

Om de bază pentru SOV

Bucureşti, aprilie 2008, cafeneaua „News Cafe“. Pe Nicolae Iană îl defineşte un aer şmecheros şi debordează de umor urban. Dar timpul îngheaţă când Iană devine serios: „Am fost ofiţer operativ şi cunosc tensiunea pe teren. Mi-am servit ţara… Ia zi, ai venit însoţit? Nu? Păi, vezi că ne fixează unul, din dreapta! Nu te întoarce brusc…“.

În prezent, spionul este retras în afaceri. În afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu. Mai precis, Iană conduce Direcţia de Asociaţiuni şi Participaţii din Petromservice SA - companie externalizată din Petrom şi fondată de sindicatul mogulului Liviu Luca. „Creierul“ operaţiunii a fost „părintele FNI“, cel care, ulterior, a şi preluat Petromservice, prin intermediul unui off-shore din Cipru (Elbahold Ltd.).

„Vîntu e un tip foarte inteligent“, comentează generalul. „I-am făcut un plan să investească strategic profitul Petromservice. De ce să-l impoziteze statul? Ce rost are? Odată a cerut soluţii, iar eu am avut ideea potrivită. Am scris strategia, propunând ca banii câştigaţi să fie investiţi în terenuri. Plasamente imobiliare. A citit şi m-a chemat la el. A vrut să mă vadă. M-am dus, şi atunci mi-a zis: «Domnule general, este foarte corect ce scrieţi dv. aici. Am un singur amendament: la punctul b, vă rog să faceţi aşa şi pe dincolo…». Mă pricep şi fac consultanţă imobiliară“, conchide generalul (r) SIE. De altfel, direcţia condusă de Nicolae Iană gestionează afacerile colaterale ale Petromservice.

Anul trecut, compania lui Vîntu şi-a cedat către Petrom (OMV) activităţile de servicii petroliere, constând în mentenanţă, foraj, workover şi activele aferente. Şi astfel, Vîntu şi oamenii lui Liviu Luca au încasat peste 320 de milioane de euro, vânzând ce au preluat de la statul român cu doar 85.000 de euro, în 2002.

Fonduri europene

În civilie, Nicolae Iană a renunţat la vechiul său nume de cod din spionajul comunist: „Prahoveanul“. Dar simte din plin binefacerile integrării în Europa. S-a reprofilat pe atragerea fondurilor europene şi îi merge. Lucrează cu doi primari din Ilfov, dar refuză să-i nominalizeze. „Unuia i-am adus deja şase milioane de euro ca să reabiliteze primăria, grădiniţa şi şcoala. Cu celălalt am un proiect pe mediu.“ Relaxat, Iană adaugă: „Noi trăim din ce facem acum. Nu poţi mânca amintiri, aşa cum fac alţii la Asociaţia rezerviştilor din SIE“.

OFIŢERII DE „LEGĂTURĂ“ CU STATUL

Epoleţii „Grupului Snagov“

Snagov, decembrie 2006. Se înfiinţează firma IBC & Management SRL. Profilul: consultanţă pentru afaceri. În acest SRL, spionul rezervist Nicolae Iană este direct asociat cu prietenul său Gheorghe Carp - generalul (r) de Armată şi Interne. Primul deţine 6% din IBC, iar al doilea stăpâneşte 28 de procente. Interesanţi sunt şi partenerii celor doi ofiţeri. Fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu - un personaj extrem de controversat - este unul dintre ei (28%). Altul se numeşte Lucian Rusu (5%) şi a fost directorul Şantierului Naval Olteniţa (intrat în faliment). Misteriosul afacerist Victor Dombrovschi este şi el băgat în IBC (28%), în timp ce un anume Viorel Petcu (5%) joacă rol de administrator al firmei. Adus în schemă chiar de Iană, şi Petcu are legături cu SIE.

Pentru ce a fost înfiinţată firma din Snagov? Generalul Iană are cuvântul: „Intenţionam să accesăm fonduri UE prin proiecte de ecologizare a lacurilor din Ilfov, spaţii verzi etc. Dar ne-am ocupat fiecare de altceva şi acum ies din firmă“.

Asociatul său, Victor Dombrovschi, are mai puţine de ascuns: „Domne, IBC trebuia să ecologizeze minele din Valea Jiului. Adică să reciclăm şlamul de cărbune (reziduuri), care poate fi folosit ca sursă de energie sau pentru fabricarea brichetelor. În prima etapă trebuia să cumpărăm patentul de utilizare a tehnologiei de pompare. Apoi, utilajele. Aveam un studiu de la Compania Naţională a Huilei care nu plătea niciun leu. Noi luam şlamul şi-l foloseam. Numai că ceilalţi nu au investit în firmă…“, explică Dombrovschi pentru EVZ.

Sediul IBC & Management a fost înregistrat în Casa de Cultură din Snagov, exact la adresa punctului de lucru al societăţii Gaz Sud.

„Naşul Carp“

Bucureşti, aprilie 2008, sediul central al Gaz Sud SA. În biroul lui Viorel Gheorghiu, directorul general al companiei Gaz Sud, răsună doar vocea sonoră a acestuia: „Planul e ca pe IBC să construim una sau două platforme industriale în sudul ţării. Iei sau concesionezi terenul de la administraţia locală (primărie sau consiliul judeţean) şi ridici platforma industrială cu depozite, spaţii de producţie, descărcare etc. Toate amenajările! După care, investitorul străin vine şi închiriază spaţii de la tine. Şi, vă daţi seama, într-un judeţ ca Giurgiu sau Călăraşi, forţa de muncă e ieftină. Firma străină e interesată. Oricum, schimbăm acţionariatul IBC. Rămân eu şi Carp“, devoalează Gheorghiu intenţia sa de afaceri pentru IBC & Management.

Fostul deputat PSD este tranşant şi când vorbeşte despre asocierea spectaculoasă cu cei doi generali: „Gheorghe Carp este naşul meu, dacă nu ştiaţi! El a venit cu Iană. Se cunosc de mult. Ambii provin din mediile de informaţii. Carp a fondat „doi ş’un sfert“, serviciul secret al Internelor (actuala Direcţie Generală de Informaţii si Protectie Internă - n.r.), alături de generalul Dan Gheorghe“, se mândreşte Viorel Gheorghiu cu naşul său în timp ce răspunde la telefonul mobil care sună ascuţit. E ziaristul Sorin Roşca-Stănescu, prietenul şi partenerul său.

După ce a promis că răspunde întrebărilor EVZ, generalul (r) Gheorghe Carp s-a eschivat. El derulează alte două afaceri separate: într-una s-a asociat cu generalul Tudor Cearapin, fostul şef al Jandarmeriei Române (2001- 2005), iar în cealaltă cu soţia lui Viorel Gheorghiu (fiica baronului PSD Bebe Ivanovici).

SRI-stul de la Gaz Sud

Fostul şef al unităţii de analiză din SRI, colonelul (r) Ion Badea, este directorul comercial al Gaz Sud. Prudent şi echilibrat, ofiţerul de informaţii este amic cu generalii Iană şi Carp şi un fidel apropiat al grupării de afaceri „Snagov“. În 2001, trei dintre membrii acesteia (Viorel Gheorghiu, Victor Dombrovschi şi avocatul Mircea Andrei) au fondat compania Gaz Sud.

În acest an, fondul de investiţii ceh PPF Investments a preluat distribuitorul de gaze. Preţul: 50 de milioane de euro. Portofoliul de contracte şi concesiuni al Gaz Sud e, de fapt, cheia tranzacţiei. Cu autorizaţii obţinute pe vremea PSD, societatea intermediază gaz natural de la furnizorul Romgaz (de stat) către populaţia din localităţile rezidenţiale de la marginea Capitalei: Snagov, Pantelimon, Moara Vlăsiei, Afumaţi, Gruiu, Baloteşti şi Ciolpani.

E vizat Otopeniul şi se proiectează extinderea în tot judeţul Ilfov. De aceea, afacerea Gaz Sud are şi o puternică miză imobiliară. Colonelul Badea a auzit şi el că în acţionariatul fondului de investiţii PPF ar fi intrat ruşii. „Cred că ar putea fi o acţiune concertată a ruşilor.“

VIOREL GHEORGHIU

Controversat şi influent

În iunie 2001, fostul deputat PSD a fost acuzat de procurori că şi-ar fi înscenat furtul propriei maşini, pentru banii de asigurare. Instanţa l-a achitat. El a ajuns din nou sub reflectorul presei când un consilier de-al său ştiut în lumea interlopă - Ioan Potoroc - a fost arestat sub acuzaţia de trafic de droguri de mare risc. Viorel Gheorghiu (foto) a răzbit în afaceri pe mâna socrului său, Bebe Ivanovici, expreşedintele Consiliului Judeţean Ilfov. Înainte de Revoluţie, Gheorghiu a fost şef de secţie la Aerofina, proiectând echipamente speciale pentru avioanele militare.

VICTOR DOMBROVSCHI

Gaze şi gunoaie cu Mafia italiană

Plecat din ţară între 1977-1994, Victor Dombrovschi a venit cu bani din Australia. El controlează Gaz Vest, care distribuie gaz (de la Romgaz) în 35 de localităţi. Un alt biznis de-al său este salubrizarea. Dombrovschi este asociat cu fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri - cercetaţi în Palermo pentru asociere de tip mafiot şi spălare de bani. Cei trei administrează gropile ecologice de la Glina (Bucureşti), din Tulcea şi curăţă Mangalia. Pentru fraţii Pileri a lucrat şi colonelul (r) SRI Corneliu Păltânea, judecat pentru corupţie.

„DA“ PENTRU ROŞCA

Tun imobiliar

Anul trecut, Viorel Gheorghiu (PSD), avocatul Mircea Andrei (PDL) şi ziaristul Sorin Roşca-Stănescu au fost artizanii unui tun imobiliar, obţinând unul dintre cele mai râvnite terenuri din zona limitrofă Bucureştiului. EVZ a dezvăluit cum şase hectare din Parcul Snagov le-au fost puse pe tavă celor trei afacerişti de către administraţia locală a comunei.

În mai 2007, firma Captain Port Service Product - în care Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu erau acţionari - a cumpărat de la Primăria Snagov 60.000 de metri pătraţi cu doar şapte milioane de euro, adică la jumătate de preţ.

Apostol Muşat, edilul din Snagov, care a parafat ciudata tranzacţie, este un apropiat al celor trei. Fiul său, Bogdan, e asociat cu Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu într-o altă firmă, înfiinţată chiar de Muşat senior. Totuşi, Viorel Gheorghiu spune că lovitura este „neprofitabilă“ şi vor să vândă terenul din Parcul Snagov. De data asta, la preţul pieţei.

Serviciul Imobiliar de Elită (Mihai Munteanu, Evenimentul Zilei)

Trei înalţi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ieşiţi în rezervă anul trecut, îşi vând expertiza unui controversat magnat imobiliar din Bucureşti. Azi, „Evenimentul zilei“ prezintă al doilea episod din „Cupola“, serial pe care-l veţi putea citi în fiecare luni.

Foşti şi actuali spioni ai României s-au regrupat într-o reţea financiară constituită în jurul unui mogul de presă şi imobiliar, apropiat de PDL şi de Gigi Becali. Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, transformând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

Marius Locic. Miliardarul este bun prieten, dar şi partener tradiţional de afaceri cu Gigi Becali. De altfel, finanţează regulat clubul de fotbal Steaua Bucureşti. Câştigă sute de milioane de euro din tranzacţii imobiliare: chirii şi intermedieri de terenuri în Bucureşti. Investeşte o parte din bani în presa de scandal, după ce şi-a înfiinţat propriul trust. Practic, el controlează ziarele „Atac“, „Interesul Public“ şi postul TV Senso. Acum, negociază achiziţia Fabricii de Hârtie Letea, pe care se tipăresc aproximativ 80% din ziarele româneşti, şi intenţionează să-şi deschidă un ziar de sport. Opţiunea politică: apropiat al PDL.

Adrian Isac. General SIE. În anii ’70 îşi începe cariera în spionaj. Conduce cinci direcţii vitale din DIE/CIE/SIE: Contraspionaj (fosta UM 0195 - anti-Occident), Cifru şi Mijloace T.O, Antiterorism, Neproliferare şi Direcţia Generală de Informaţii. Spionează sub acoperirea comerţului exterior ceauşist şi sub cea de diplomat. Misiuni de referinţă: Luanda-Angola (1983- 1986), Beirut-Liban (1987-1988), Tokyo-Japonia (1990) etc. Specializări: spaţiul ex-sovietic, culisele comerţului de armament, interese energetice globale. Eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak este ultima operaţiune de anvergură în care se implică. În 2007, generalul Isac iese în rezervă, prin decret prezidenţial.

Ion Isar. General SIE. În regimul ceauşist activează sub acoperirea diplomaţiei şi a comerţului exterior. Revoluţia îl prinde în organigrama Romconsult - unul dintre institutele Securităţii prin care se recruta forţă de muncă românească în străinătate. În ’93, pleacă în Irak. Postul oficial: secretar II al ambasadei noastre din Bagdad. Ulterior, conduce Direcţia Antiterorism din SIE. Ultima misiune: în Japonia. 2007 este anul trecerii sale în rezervă.

Mircea Haş. Colonel SIE. În intervalul 1976-1980 spionează la Dar-Es-Salam (Tanzania). Ulterior, îndeplineşte misiuni în SUA şi Belgia. După Revoluţie e trimis în Ungaria şi Libia. Ultima sa misiune se derulează la Teheran (Iran). Acoperirea: ataşat comercial.

Teodor Dorobanţu. Colonel SIE activ. În prezent, spionează în Belgrad, sub paravanul Ministerului de Externe: este consul la Ambasada României din capitala Serbiei. În vremea lui Ceauşescu, dar şi după Revoluţie, acţionează în Ungaria, Polonia şi China. Este ofiţer încadrat în serviciul operativ al DIE/SIE pentru Europa de Est. Teodor Dorobanţu este naşul directorului ziarului „Interesul Public“, controlat de Marius Locic.

CONSILIERI ÎN RELAŢIA CU STRĂINII

Tranzacţii imobiliare şi presă de scandal

Bucureşti. Piaţa Dorobanţi colţ cu strada Paris. Imobilul „Locic Meeting Point“. De aici se conduce imperiul imobiliar al lui Marius Locic. Sediul Locic Group arată ca un pom de Crăciun, deşi este construit în perioada interbelică şi renovat după standarde retro.

Mare, cât jumătate din faţada cladirii, un panou luminos (display full color), fixat în peretele exterior, le arată bucureştenilor fizionomia rotunjoară a patronului Locic. Pur şi simplu, afaceristul se interpretează pe el însuşi, în diferite ipostaze, în clipurile publicitare ale firmelor sale. La intrare, doi bodyguarzi cu cefe pătrate păzesc limuzina miliardarului: un Maybach identic cu cel al lui Gigi Becali.

Rezerviştii SIE, Adrian Isac, Ion Isar şi Mircea Haş, îşi au birourile chiar în imobilul din Piaţa Dorobanţi - cartierul general Locic. Oficial, spionii sunt consilierii magnatului imobiliar. Primul care confirmă e Horia Tabacu - directorul general al ziarului „Atac“. „Da, sunt consilierii lui Marius Locic. Oamenii s-au pensionat. I-a angajat Locic care se extinde, îşi ia acum o tipografie… Eu îi cunosc personal“, recunoaşte Tabacu fără să clipească. Tributar unor vechi reflexe, el insinuează că EVZ a primit „temă“ să scrie despre ofiţerii de spionaj deveniţi consultanţi.

Nici latifundiarul Marius Locic nu ezită: „Într-adevăr, sunt consilierii mei personali, angajaţi la compania mea, Locic Group. Au experienţă externă şi internă care îmi este utilă pentru că eu sunt un om de afaceri tânăr. Ei mă consiliază dacă gândirea mea este corectă sau nu în anumite tranzacţii pe care le fac“.

PIAŢA DOROBANŢI. Sediul grupului de firme al lui Marius Locic.
Magnatul a simţit nevoia să se autopromoveze

De la spionaj la presă

Neoficial, Isac, Isar şi Haş preiau managementul trustului de presă marca Locic. Pe 4 ianuarie a.c. au avut prima şedinţă în redacţia ziarului „Interesul Public“ - vizat în mod special. Acesta este titlul pe care patronul îl vrea temut şi influent. Laconic, Marius Locic are doar un comentariu: „În momentul de faţă nu au preluat managementul ziarelor mele, dar dacă voi considera necesar ca ei să facă acest lucru, se va întâmpla“.

În realitate, mişcarea a fost bine gândită. În clădirea „Locic Meeting Point“ este înregistrată şi firma Elite Intelligence Consulting SRL - o companie pe care cei trei spioni au înfiinţat-o în octombrie anul trecut. Profilul: consultanţă financiară. Scopul: gestionarea trustului de presă. Ofiţerii (r) SIE sunt asociaţi cu un al patrulea personaj. Se numeşte Marius Stoian şi este directorul ziarului „Interesul Public“. Fiecare dintre cei patru deţine un sfert (25%) din Elite Intelligence Consulting, iar administratorul SRL-ului este soţia lui Stoian, Daniela Doiniţa.

Marius Stoian susţine evidenţa, precizând: „Am făcut o firmă cu ei. Nu avem nimic de ascuns. N-am băgat mame, cumnaţi, surori, off shore-uri în Elite Intelligence Consulting. Există intenţia legată de managementul ziarului, dar nu s-a bătut nimic în cuie. A existat o discuţie în acest sens, dar dacă eu am fost numit, de ce să împart banii cu alţii? (râde) Avem proiecte de consultanţă în mai multe domenii, dar încă n-avem activitate pe Elite“.

Stoian pune punctul pe „i“ când vorbeşte despre cei trei asociaţi ai săi, recent retraşi din spionaj: „Vă daţi seama, ei vin din nişte poziţii înalte în cadrul unor structuri, au experienţă şi multe relaţii externe. Sunt consilierii lui Locic în relaţia acestuia cu partenerii străini“. Mai prudent, patronul Marius Locic nuanţează: „Nu e vorba de informaţii sau de relaţiile lor, ci de experienţa lor. Şi dacă tot scrieţi, scrieţi acolo că Marius Locic recomandă la toţi oamenii de afaceri să nu rateze oportunitatea de a angaja ofiţeri de informaţii, atunci când aceştia sunt disponibili, ies în rezervă etc.!“

„Noi ştim să ajungem în instituţii economice“

Pentru Adrian Isac discreţia este principiul de bază. Nu vrea să fie fotografiat, nu-i place publicitatea. Deprindere profesională sau nu, generalul (r) SIE vorbeşte la obiect, dar îşi calculează atent cuvintele. Uşor sâsâit şi excesiv de politicos, Isac este circumspect cu interlocutorul. Dar, în spatele diplomaţiei monotone, spionul stă la pândă. Studiază mişcările feţei, procesează fiecare inflexiune a vocii şi analizează gesturi aproape imperceptibile. Statura sa medie este compensată de fotoliul elegant, de piele, din spatele biroului situat la etajul 1 al sediului „Locic Meeting Point“.

Adrian Isac îşi rezumă filosofia personală de biznis în termeni simpli: „Noi ştim să ajungem în instituţii economice. Putem să punem la masa tratativelor potenţiali parteneri. De exemplu, vine la mine cineva interesat în afaceri cu petrol şi-mi spune: «Poţi să mă pui în legătură cu cineva din ministerul x din Angola?». Eu îi răpund: «Da, în Angola pot să vă facilitez nişte contacte la ministrul industriei petroliere de acolo, sau în compania de stat petrolieră». Înţelegeţi? Desigur, ăsta-i un exemplu pur ipotetic“, explică generalul Isac pentru EVZ.

Referindu-se la afacerile cu Locic, ofiţerul de spionaj devine concis: „Ideea de a prelua managementul ziarului «Interesul Public» a aparţinut altcuiva. Se dorea un ziar mai performant. S-a discutat, dar nu s-a mai făcut pe firma Elite Intelligence pentru că Stoian, directorul ziarului, era în firmă. Un soi de conflict de interese.

Dacă Marius Locic doreşte să ne implicăm în managementul ziarelor, noi (Isac, Isar şi Haş - n.r.) ne vom ocupa de atragerea de publicitate, de creşterea tirajului şi de distribuţie. Avem strategii şi expertiză pe plan extern şi intern“.

HORIA TABACU

Maestrul tabloidului

Personaj controversat, Horia Tabacu s-a specializat în presa de tip tabloid, deşi face parte din generaţia jurnaliştilor proveniţi din comunism. El a atins un vârf al carierei sale conducând revista porno „Hustler“. Acum, coordonează ziarul de scandal „Atac“, patronat de Marius Locic. În ultimii ani ai dictaturii ceauşiste, Tabacu l-a angajat în presă pe prietenul său, Sorin Roşca Stănescu, poreclit „Naşul“. Tot Horia Tabacu l-a salvat pe Roşca Stănescu, readucându-l în media, după ce acesta din urmă a fost deconspirat de Virgil Măgureanu (ex-director SRI) că a colaborat cu Securitatea.

SALARIAŢI DE BAZĂ. Mircea N. Stoian (stânga) şi Horia Tabacu,
„oamenii de litere“ ai trustului „ATAC“

CUMETRIA AGENŢILOR SECREŢI

Colonelul SIE, Teodor Dorobanţu, acţionează la Belgrad, într-un post diplomatic

Budapesta. Anii ’90. Colonelul SIE Teodor Dorobanţu acţionează sub umbrela ambasadei noastre. În paralel, Marius Stoian este corespondentul „Evenimentului zilei“. Acolo, în capitala Ungariei, cei doi se cunosc şi se împrietenesc. Apoi, se înrudesc: soţii Teodor şi Doina Dorobanţu îi năşesc la cununie pe Marius şi Daniela Stoian.

Chişinău. 1998. Stoian devine corespondentul din Republica Moldova al postului TV Antena 1 şi al ziarului „Jurnalul Naţional“. În acelaşi timp, conduce „Fundaţia Moldo-Română pentru Comunicare şi Mass-Media“ - un ONG despre care surse din serviciile secrete susţin că ar fi o „interfaţă“ a SIE de spionaj la Chişinău. Totodată, Stoian fondează şi coordonează „Jurnalul Naţional - ediţia de Chişinău“ - acum, închis.

Bucureşti. 2001-2003. Regimul PSD îi oferă lui Stoian un post de consilier în guvernul Năstase. El are un avantaj în plus: e bun prieten cu ministrul PSD-ist al turismului - controversatul Dan Matei Agathon. În acest context, Marius Stoian este numit managerul scandalosului proiect „Dracula Park“, bazat pe subscripţiile băneşti ale populaţiei. Proiectul eşuează, iar Marius Stoian fondează cotidianul „Ştirea Zilei“ - despre care presa vremii dezvăluie că e controlat de Dan Matei Agathon, prin interpuşi. Ziarul de partid moare repede.

CÅRDĂŞIE. Marius Stoian (stânga) şi Dan Matei Agathon,
la lansarea proiectului „Dracula Park“

Chişinău. 2005. În septembrie, Marius Stoian ajunge director regional al „Open Black Sea Project Association“ - un proiect multietnic conceput ca o „celulă de criză“ pentru problematica Mării Negre. Într-un interviu acordat ziarului „Timpul“ din Chişinău, Stoian declară: „Noi vrem să spargem «codurile diplomatice» şi să impunem un concept nou: diplomaţia non-guvernamentală de gherilă. Adică o structură suplă, care să opereze cu un limbaj normal, accesibil“. Nici proiectul „Open Black Sea“ nu e străin de spionajul românesc, susţin sursele EVZ.

Bucureşti. 2006. În decembrie se înfiinţează firma Plus Concept& Consulting SRL. Acţionarii (fiecare deţine 25% din companie) sunt: Mirela Isac - soţia generalului SIE Adrian Isac; Doina Dorobanţu - soţia colonelului SIE Teodor Dorobanţu, şi Daniela Stoian - soţia lui Marius Stoian. Cei doi înalţi ofiţeri SIE sunt încă activi, dar nevestele ies în faţă la afaceri. Al patrulea asociat este Mugur Preda - fost căpitan de Securitate în Ploieşti, pe vremea lui Ceauşescu. Din 1995, Preda, ajuns colonel, conduce secţia „Doi ş’un sfert“ (actuala Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă) din Prahova - serviciul de informaţii al Ministerului de Interne. „Firma Plus Concept&Consulting SRL a fost creată pentru a opera pe piaţa imobiliară. Până să-l cunosc, nu ştiam că Mugur Preda a fost şi el ofiţer de informaţii“, susţine Adrian Isac.

Bucureşti/Belgrad. 2008. Prezentul îl găseşte pe „naşul“ Teodor Dorobanţu în post la Belgrad, iar pe „finul“ Marius Stoian la şefia ziarului „Interesul Public“. Mândru de importanţa sa, Stoian declară pentru EVZ: „Cu generalul Isac am o relaţie veche, se pierde în negura timpului. Eu mă mişc în zone mai rarefiate…“.

Mai concret, Adrian Isac risipeşte misterul: „Pe Marius Stoian l-am cunoscut, acum câţiva ani, la o petrecere organizată de Teo Dorobanţu. Ei sunt naşi-fini. Nu scrieţi de Teo pentru că el, acum, e în Ministerul Afacerilor Externe (MAE)“. MAE îl completează într-o adresă oficială remisă EVZ: „(…) vă informăm că domnul Teodor Dorobanţu este angajat al MAE, trimis în misiune permanentă la Ambasada României la Belgrad, îndeplinind atribuţii consulare“.

MUGUR PREDA

Colonelul „Doi ş’un sfert“

Bucureşti, ianuarie 2008. Cafeneaua „Rendez Vous“. Fumează tacticos trabuc şi vorbeşte încet, de parcă i-ar fi teamă că sunt microfoane în pereţi. Colonelul (r) Mugur Preda a fost cel care a organizat trustul de presă al lui Marius Locic.

„Un biet colaborator“

El a lansat ziarul „Interesul Public“ şi tot el a repus tabloidul „Atac“ pe linia de plutire. Însă nu s-a înţeles cu Locic, iar drumurile lor s-au despărţit, Preda fiind înlocuit de Marius Stoian.

Echilibrat, fostul ofiţer „Doi ş’un sfert“ nu vorbeşte urât despre foştii parteneri, dar cu Stoian are totuşi o problemă: „Stoian le-a adus pe soţiile lui Isac şi Dorobanţu în firma Plus Concept&Consulting. Când se îmbată, se laudă că e general SIE. Aiurea, probabil e un biet colaborator“, povesteşte exdirectorul general al trustului de presă Locic.

Marius Stoian e mai veninos când aude de Preda: „Despre Mugur Preda ce să spun… despre morţi, numai de bine!“.

În 1997, unitatea „2 ş’un sfert“ din Prahova, comandată de Mugur Preda, i-a monitorizat pe şefii SRI Prahova: coloneii Corneliu Păltânea şi Gheorghe Dumitrache (cuscrul mogulului sindical Liviu Luca). În 1998, anchetele despre SRI s-au muşamalizat, iar Preda a ieşit în rezervă. În civilie, el l-a consiliat pe Dumitru Nicolae, patronul grupului de firme „Niro“, cu care s-a şi asociat.

În 2006, istoria şi-a luat revanşa: coloneii SRI Păltânea şi Dumitrache au fost arestaţi, fiind acuzaţi de trafic de influenţă, luare de mită şi complicitate cu mafia petrolului. Adică, exact ce semnalase Preda.

Spionul-alchimist (Mihai Munteanu, Evenimentul Zilei)

După ce, în anii ’80, l-a „vânat“ pe transfugul Ion Mihai Pacepa în Statele Unite ale Americii, un ofiţer român de contrainformaţii ajută un grup israelian să-şi transforme profitul obţinut din tranzacţiile imobiliare făcute în România în diamante de pe continentul african. Ţara vizată: Sierra Leone.

Un colonel din contraspionajul ceauşist consiliază un grup israelian cu afaceri imobiliare în România şi diamantifere în Sierra Leone