Ion Cristoiu: Cum îi fac adversarii campanie pe gratis lui Traian Băsescu

Dacă am face un scurt bilanţ al prezenţei politicienilor în media din ultimul timp, pe primul loc s-ar afla, indiscutabil, Traian Băsescu.

Conferinţe de presă, talk-show-uri nesfârşite, comentarii mai mult sau mai puţin ţepoase au fost dedicate spuselor lui Traian Băsescu la şedinţa de Guvern, la un taifas pus la picioare de televiziunea de debara a clanului Păunescu sau la strângerea de mână a filosofului negustor Gabriel Liiceanu.

Putem vorbi, aşadar, de o campanie dusă împotriva lui Traian Băsescu de adversarii din presă şi din politică.
Din nenorocire, crezând că duc o campanie împotriva lui Traian Băsescu, adversarii acestuia nu fac altceva decât să contribuie la capitalul politic al candidatului la prezidenţiale.

Aceasta deoarece: Traian Băsescu a optat pentru o formulă interesantă de campanie pentru prezidenţiale. O campanie ce-ar putea fi denumită drept una care se concentrează tocmai pe ideea că nu duce nici o campanie. Domnul preşedinte s-a arătat preocupat în discursul ţinut miniştrilor de problemele cu care se confruntă ţara: de la efectele recesiunii până la cele ivite din neadecvarea şcolii la cerinţele societăţii româneşti. în tot acest timp, concurenţii şi-au anunţat candidatura.

Declarând fără încetare că domnia-sa nu s-a decis încă să candideze, Traian Băsescu îşi face campanie electorală. Asumându-şi imaginea de om pentru care ţara trece înaintea sorţii sale politice, din când în când, domnia-sa trimite câte o săgeată spre ceilalţi concurenţi, denunţându-le preocuparea pentru bătălia electorală. Punct ochit, punct lovit.

În timp ce adversarii săi se preocupă de o chestiune atât de mizeră cum e câştigarea preşedinţiei, el se preocupă de soarta ţării.
Aflat în campanie, Traian Băsescu administrează lovituri de imagine concurenţilor. îi denunţă electoratului ca fiind în stare să sacrifice ţara pe altarul intereselor lor meschine. în plus, sugerează că spusele şi faptele lui Mircea Geoană şi Crin Antonescu stau sub semnul demagogiei electorale, în timp ce tot ce spune şi face domnia-sa stă sub semnul angajării în bătălia cu criza.

Comentându-i fie şi critic gesturile şi declaraţiile, adversarii lui Traian Băsescu nu fac altceva decât să atragă atenţia electoratului asupra unui preşedinte care se zbate pentru ţară.
Angrenaţi cu toate forţele în campanie, adversarii lui Traian Băsescu sunt deosebit de prezenţi pe scena publică a ţării.

Traian Băsescu s-a văzut confruntat cu un risc: cel de a rămâne în plan secund. Pentru a-l contracara, domnia-sa şi-a pus în mişcare întreaga capacitate de a stârni presa. Excepţional cunoscător al sensibilităţii media la scandal, Traian Băsescu face gesturi şi declaraţii care obligă media să le ia în seamă. în felul acesta, pe gratis, preşedintele îşi asigură o prezenţă insistentă în prim-planul vieţii publice.

Formulările scandaloase de la şedinţa de Guvern ş începând cu cele despre Banca Naţională şi terminând cu cele despre păpădie şi Herodot au făcut presa ş mai ales cea adversară ş să discute despre el în chip disproporţionat.

Astfel, deşi declară că nici nu s-a decis dacă va candida sau nu, Traian Băsescu a reuşit săptămâna trecută să fie mai prezent în media decât Mircea Geoană sau Crin Antonescu, ba, mai mult, să impună el agenda publică.

Aşa cum am mai spus şi am mai scris, electoratul nu e atent la nuanţe. Dintr-un fapt public, el nu reţine decât esenţa. Adversarii lui Traian Băsescu s-au străduit să arate că preşedintele a încălcat Constituţia, că a dat indicaţii miniştrilor, deşi nu e de competenţa sa asta.

Ce a reţinut electoratul din toată trăncăneala de o săptămână întreagă despre ce-a făcut Traian Băsescu, duminică, 14 iunie 2009?
Că a bătut miniştrilor cu pumnul în masă.
Fireşte, potrivit Constituţiei, Traian Băsescu n-are prerogative de a bate miniştrilor cu pumnul în masă.

Deşi ştiau asta, miniştrii, inclusiv cei ai PSD, n-au zis nici pâs. Dacă s-ar fi ridicat să plece, dacă l-ar fi luat la întrebări în faţa camerelor de luat vederi, probabil că Traian Băsescu ar fi avut o problemă.
Electoratul ar fi constatat că a intrat în conflict şi cu Guvernul PSD-PD-L.

Aşa, fără nici o reacţie a miniştrilor PSD chiar şi după şedinţă, electoratul l-a aplaudat pe Traian Băsescu. Pentru că electoratul a rămas cu impresia unui preşedinte care conduce ţara cu o mână de fier.

Bine, bine, vor spune unii, dar asta făcea şi Ceauşescu. Da, vom răspunde noi, dar românii nu l-au dat jos pe Ceauşescu pentru că era dictator, ci pentru că a condus prost ţara la un moment dat.

sursa: Jurnalul National

 

Directori maghiari vor sa intre in PDL, ca recunostinta pentru mentinerea in functii

Unii directori maghiari pe care PDL i-a sustinut in functie la conducerea unor deconcentrate din judet sunt interesati sa intre in acest partid, la initiativa lor, a declarat, miercuri, presedintele Organizatiei de Tineret a PD-L Covasna (OT PD-L), Dan Suciu, citat de NewsIn si Ziua.

“I-am pastrat in functie pe cei competenti. Sunt care si-au manifestat intentia de a se inscrie in PD-L”, a declarat, in cadrul unei conferinte de presa, Dan Suciu.

Potrivit acestuia, este vorba despre doi – trei directori maghiari din Covasna care si-ar fi manifestat dorinta de a intra in randurile democrat-liberalilor, fara ca acest lucru sa le fi fost impus ca o conditie.

Reprezentantul PDL nu a dorit sa ii nominalizeze pe acei directori, dar a spus ca in momentul in care va avea carnetele lor de membru va face public acest lucru, intrucat deocamdata este vorba doar despre o intentie verbala.

Presedintele OT PD-L Covasna a mai declarat ca in judet numirea noilor directori este in plina desfasurare, in ultimele zile fiind numiti directorii de la Directia Judeteana de Tineret, Directia pentru Finante Publice, Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca si altele. Potrivit lui Suciu, in cursul acestei saptamani vor avea loc si alte numiri.

In judetul Covasna, PD-L i-a sustinut pe directorii maghiari de la Inspectoratul Şcolar Judetean, Directia Sanitara Veterinara, Oficiul Concurentei si cativa adjuncti.

 

Romania Libera: Cine sunt oamenii prin care partidele de la putere controleaza tara?

Politizarea administratiei publice a noii Romanii aniverseaza 20 de ani. La fiecare schimbare de guvern, liderii politici de la centru impart harta Romaniei in mici feude. In secolul XXI, acestea poarta varii denumiri: Casa Judeteana de Pensii, de Sanatate, Garda Financiara si de Mediu, Inspectoratul scolar Judetean etc. Fiecare dintre guvernele care s-au succedat si-a patentat propria metoda, dar a promovat aceeasi justificare: “Numai asa putem aplica programul de guvernare”. Recent, Cabinetul Boc a aratat chiar care este ultima moda in materie: prin Ordonanta 37/2009, a demis aproape 15.000 de directori si functionari instalati in timpul fostei guvernari si i-a inlocuit cu pionii actualei puteri. Metoda a fost aplicata pe scara larga si in anii trecuti, dar nimeni nu a explicat pana acum in ce consta, concret, “valoarea de piata” a unui sef de deconcentrata.

Ce da el in schimb partidului care l-a numit? De ce este atat de valoroasa numirea, incat sa merite ca formatiunile politice sa se razboiasca la sange pentru fiecare om fidel? Pentru a face un inventar cat mai exact al modului in care un astfel de sef poate fi de folos partidului care l-a promovat, Romania libera a testat o pista apropiata fenomenului: i-a intervievat pe trei lideri de filiale judetene. Fiecare a fost invitat sa dezvaluie maniera in care adversarii au uzat, cand se aflau la putere, de controlul exercitat asupra administratiei publice. Observatiile lor releva o paleta larga de beneficii. Constructia testata de R.l. in Gorj poate fi usor extrapolata. Situatia este aceeasi in oricare alt judet din tara.

Influenta, bani si control discretionar in judete, acestea sunt liniile mari care guverneaza, de 20 de ani, criteriile dupa care partidele isi distribuie functiile de conducere din institutiile deconcentrate situate in teritoriu. La fiecare schimbare de guvern, liderii politici de la centru impart harta Romaniei in mici feude. In secolul XXI, acestea poarta varii denumiri: Casa Judeteana de Pensii, Casa Judeteana de Sanatate, Garda Financiara, Garda de Mediu, Inspectoratul scolar Judetean etc. Inca din primele ore de dupa castigarea alegerilor, astfel de institutii sunt cucerite, una cate una, prin impunerea in functiile de conducere a unor oameni fideli partidului care si-a adjudecat victoria. Fiecare guvern care s-a succedat si-a patentat propria metoda. Toate insa au promovat public aceeasi justificare: “numai asa ne putem pune in practica programul de guvernare”.

Recent, Cabinetul Boc a aratat care este ultima moda in materie de instapanire asupra deconcentratelor: Ordonanta 37/2009, in baza careia aproape 15.000 de directori si functionari, din timpul fostei guvernari, au fost inlocuiti cu pionii actualei puteri.

Desigur, metoda nu e noua. Ea a fost aplicata, pe scara larga, si in anii trecuti, dar nimeni nu a explicat pana acum in ce consta, concret, “valoarea de piata” unui sef de deconcentrata. Ce da el in schimb partidului care l-a numit? De ce este atat de valoroasa numirea, incat sa merite ca formatiunile politice sa se razboiasca la sange pentru fiecare om fidel?

Pentru un inventar cat mai exact al modului in care un sef de deconcentrate poate fi de folos partidului care l-a promovat, Romania libera a testat o pista apropiata fenomenului: i-a intervievat pe trei lideri de filiale judetene (Ion Calinoiu – PSD, Cosmin Popescu – PDL si Dan Ilie Morega – PNL, toti din judetul Gorj). Fiecare a fost invitat sa dezvaluie cum s-au folosit adversarii sai, cand se aflau la putere, de controlul exercitat in administratie. Observatiile lor indica o paleta larga de beneficii pentru partidul care intra in Palatul Victoria. Constructia testata de “R.l.” in Gorj poate fi usor extrapolata la nivel national.

Colecta directa

Se detaseaza, astfel, doua mari categorii de castig extras la loteria deconcentratelor, unul economic, altul politic. Asta, pentru ca institutiile deconcentrate se impart si ele in doua mari grupe: cele care-ti aduc influenta asupra electoratului, respectiv cele conectate direct la sursele de finantare. Oricum toate pot directiona fonduri pentru achizitia de bunuri si servicii de la firme clientelare. In Gorj, liderul PNL, Dan Ilie Morega spune ca departajarea se traduce astfel: “PDL a luat economia, adica mineritul si energia, iar PSD restul. In primul caz, beneficiile se vor vedea din contractele pe care le vor incheia cu prestatorii de servicii”. Acesta face trimitere la alocarea discretionara de contracte catre firme sustinute politic.
Pentru o imagine mai clara asupra mecanismului, liberalul suprapune un caz particular: “Exemplu: il iau pe un om de afaceri si-l pun sef la Directia de Sanatate Publica fara sa fi avut vreodata de-a face cu acest domeniu. Sa zicem ca ar fi de la PSD. El stie ca in cei trei-patru ani, cat are la dispozitie in acest post, trebuie sa-si rezolve propriile probleme si pe cele ale grupului sau de interese. Astfel, va distribui fondurile care vin la el spre farmaciile unde sunt PSD-istii, spre medicii de familie din aceeasi sfera”. Dan Ilie Morega este el insusi un personaj controversat. In 2007, a intrat in vizorul DNA dupa ce le-a cerut sefilor de servicii publice, membri PNL, sa contribuie financiar la campania electorala de la europarlamentare. Dintr-o inregistrare audio reiesea ca ar fi conditionat acordarea titulaturii de manager definitiv al Spitalului Judetean Targu-Jiu de contributia din campanie a celui interesat.

O alta schema este descrisa de liderul PDL Gorj, Cosmin Popescu. Acesta mentioneaza decontarea unor cheltuieli in scop electoral prin contabilitatea unor institutii de stat. Popescu da ca exemplu actiunea “Ghiozdanul”, derulata in toamna lui 2006 de liberali. “Morega a desfasurat campania asta, pentru partidul lui, prin mai multe sate. S-au colectat de la toti functionarii bani pentru rechizite. In general se colectau bani prin institutiile publice”. Presa locala mai relata ca procurorii ar fi descoperit si faptul ca materialele electorale ar fi fost suportate de Directia Agricola Gorj, condusa de un apropiat al PNL. Semnale de acest gen au existat si in alte judete, unde serviciile deconcentrate mascau astfel finantarea campaniei, desi le sunt interzise asemenea operatiuni. Metoda ramane de actualitate si constituie inca un motiv pentru care preluarea controlului politic asupra unei directii descentralizate face ca partidele sa perpetueze politizarea administratiei publice.

Morega insusi a identificat metoda, dar la inamicii sai si arata ca personalul din deconcentrate poate fi mobilizat de sefii pusi politic. “Acesti oameni vor fi mana prelungita a PSD-istilor, iar de la seful de birou, la directorul de institutie nu vor face decat sa stranga bani pentru partid. De la cine? De la toata lumea, de la firme pana la asociatii familiale. E la mintea cocosului ca la alegerile locale au fost folositi oameni din primarie, din CJ, care au mers in campanie dupa-amiaza”.

Controlul

Institutiile abilitate sa verifice activitatea firmelor sau chiar a altor institutii de stat reprezinta o piesa-cheie in orientarea voturilor din consiliile locale, din cele Judetene sau chiar pe ale electoratului de rand. Consilierii pot deveni vulnerabili din cauza unor vechi afaceri sau a unui interes de moment. Dupa caz, pot fi santajati sau ajutati. seful unui astfel de serviciu poate deci influenta direct activitatea reprezentantilor din administratie. Dan Ilie Morega puncteaza: “Un om pus politic la Garda Financiara poate trece cu vederea o serie intreaga de ilegalitati”. Liderul PNL se refera la protejarea discretionara a anumitor firme. In schimbul unor contributii la campanie sau, dupa caz, al adeziunii proprietarilor si chiar a angajatilor la partidul care manipuleaza o institutie de control, pot scapa mai ieftin decat daca ar fi penalizati conform legii.

Cat priveste electoratul, manipularea acestuia, prin Garda Financiara, spre exemplu, nu necesita o strategie complexa. Liderul PDL ne ajuta sa intelegem fenomenul: “Cel care are un magazin da de foarte multe ori pe caiet. Clientii pot fi influentati sa voteze cum trebuie. In zonele sarace asta e o practica frecventa”, povesteste Cosmin Popescu, care ne mai asigura ca “institutiile de control isi intensifica presiunile in precampanie”. Obiceiul verificarilor discretionare la agentii economici nealiniati politic e confirmat si de presedintele Consiliului Judetean Gorj, lider local al PSD, Ion Calinoiu: “In campania electorala institutiile de control verifica agenti economici de alta culoare politica”.

Sedinta de vot cu parintii

Conform legii, campania electorala este interzisa in scolile din Romania. Totusi, o mare batalie care se da in teritoriu tinteste cucerirea inspectoratelor scolare judetene. Dupa impunerea unei conduceri fidele, urmeaza adesea epurari pana la nivelul directorilor de scoli. Justificarea “programul de guvernare se implementeaza cu oamenii nostri” nu ar trebui sa functioneze in acest caz. Programa scolara este fixata prin lege, iar reforma invatamantului tine, in statele civilizate, de ratiuni stiintifice, nicidecum politice. Insa in Romania situatia difera. In Gorj, liderul PSD, Ion Calinoiu, arata ca specificul local e urmatorul: “Numirea directorilor de scoli a fost facuta de catre inspector, iar apoi au fost folositi ca activisti politici”, acuza. Cat priveste interferentele scolii cu masinaria politica, acesta detaliaza rolul unor directori si profesori intr-o campanie electorala. “S-a facut politica in scoala la sedintele cu parintii, unii primari alocau fonduri catre scolile favorite, iar parintii puteau fi stimulati prin cooptarea lor ca insotitori in tabere.”

Calinoiu pastreaza amintirile din guvernarea PNL. Din punctul de vedere al liberalului Dan Ilie Morega, colegii de coalitie ai social-democratilor ar fi mers chiar mai departe. El da exemplul tacticii PDL: “Directorii aveau norma sa stranga 50 de voturi, prin sedintele cu parintii”.

Liderii citati recunosc cu nonsalanta comiterea ilegalitatilor, bineinteles, atat timp cat fiecare pune aceste derapaje care afecteaza, in final, scoala doar in carca adversarului. Dar e evident ca toti fac la fel.

“Oamenii astia se hranesc unii pe altii”

In ciuda acuzelor reciproce pe care si le aduc, cei trei lideri considera ca sistemul trebuie sa mearga inainte, chiar daca ei insisi ii cunosc prea bine bolile. Ciclul electoral din ultimii 20 de ani a demonstrat ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare formatiune va prelua puterea dupa stagiul facut in opozitie, iar asteptarea merita efortul.

Astazi, Morega pozeaza modest intr-un haiduc al profesionalizarii administratiei publice din Gorj, lucru la care spune ca ar fi tinut cat timp PNL s-a aflat la guvernare: “Am avut si eu cinci-sase-sapte directori de deconcentrate. Noi am inlocuit doar imbecilii cu profesionisti”. Cu privirea orientata spre viitor, liderul PSD Ion Calinoiu considera ca ordonanta prin care Cabinetul Boc a dat o noua dimensiune politizarii in teritoriu este de bun augur. “E bine sa apara un act normativ. Toate guvernarile au facut numiri politice la deconcentrate”. Colegul sau de coalitie la nivel judetean, Cosmin Popescu, ignora si el realitatile. Deci: “Atat timp cat serviciile deconcentrate transpun programul de guvernare in practica, trebuie ca fiecare guvern sa-si puna oamenii. Dispar sicanele”.

“Partidele devin prizoniere”

Seful impus politic in institutiile deconcentrate joaca un dublu rol: el ar fi, in opinia directorului adjunct al Institutului pentru Politici Publice (IPP), Adrian Moraru, atat prelungirea in teritoriu a partidului de guvernamant, cat si a liderului judetean. Prin intermediul sau, seful filialei poate imbraca usor haina scumpa a baronului. “Puterea politica in sine e separata de cea economica. Orice lider politic, inainte de dorinta de a se imbogati, vizeaza sa controleze cat mai mult din ceea ce e in jur.

Are idei si, cu toate ca nu e specialist, si le poate impune gratie tocmai acestor oameni”. Potrivit lui Moraru, avantajele financiare, dobandite din diverse cotizatii, contracte clientelare si spagile intermediate prin institutiile de control, se impart intre partid si persoane. “Banii sunt enorm de multi in comparatie cu nevoia stricta pentru campania electorala. Furturile sunt imense, prin urmare grosul sumelor se scurge mai degraba in buzunare decat in fondul de campanie”. Reprezentantul IPP pune accentul si pe aportul logistic semnificativ al sefilor de deconcentrate. Ei pot mobiliza un numar mare de oameni la adunarile electorale, pentru a crea o aura de forta in jurul partidului. Lucru, insa, periculos: “Oamenii din directii aduc alti oameni la mitinguri. Este un fenomen foarte periculos pentru ca destructureaza partidele si le indeparteaza de alegatori.

Caci si partidele devin prizonierele acestor structuri pe care ele insele le formeaza. Se inconjoara de demonstranti falsi, care vin acolo pentru ca li se da un liber sau pentru ca sunt controlati”. Din aceste motive, alunecarea spre o politizare tot mai exacerbata a administratiei locale ramane un pericol iminent. In viziunea IPP solutia ramane doar una: “Sa continuam pe calea prin care s-au turnat sute de milioane de euro pentru formarea functionarilor publici. Dar, in conditiile de fata, pentru ce sa mergi la Harvard, sa inveti, si sa revii intr-o Romanie unde sa fi asezat pe o functie de pe care te va da jos un politician pentru ca are el pe un altul cu carnet de partid?”, sustine Moraru. Acesta pune pe tapet un alt exemplu, banal, dar sugestiv: “Uneori, si daca nu e maturat pe strada, cauza poate fi ca seful maturatorilor e un membru de partid, dar care nu are habar ce inseamna maturatul. E o simbioza. Oamenii astia se hranesc unii pe altii. Sunt momente in care partidul are nevoie de ei, sau invers”, conchide seful IPP.

Milioane de euro care se scurg printre degete din bani publici si europeni. Aceasta este miza deconcentratelor la Iasi. In trei ani si jumatate de conducere sefii isi permit sa arunce in campanie sute de mii de euro. Inspectorul general din ISJ, Camelia Gavrila, a fost pentru fostul ministru Cristian Adomnitei placa turnanta a milioanelor de euro catre comunele colegiului in care a candidat. Desi reprezenta doar 15% din judet, Colegiul nr. 7, unde a candidat Cristian Adomnitei, a obtinut 34% din suma alocata de Ministerul Educatiei scolilor iesene de la tara. Sarcina de distribuire a banilor electorali a cazut pe umerii inspectorului general. Gavrila a si fost rasplatita cu un post de viceprimar al Iasiului, dar si cu o candidatura in colegiul Copou, unde a fost directorul Colegiului National “Costache Negruzzi”.

Camelia Gavrila a pierdut insa in ambele cazuri. Acum, postul sau de la ISJ a revenit PSD. Tot o institutie “grasa” este si Oficiul Judetean de Plati pentru Dezvoltarea Rurala si Pescuit Iasi. Aici s-au perindat anul trecut sute de proiecte agricole catre finantari din fonduri SAPARD in valoare de zeci de milioane de euro. Principalul artizan al promovarii si al ordinii prezentarii acestora a fost Liviu Bulgaru, fostul director al Oficiului. Acesta a reusit sa-si sustina o campanie electorala fastuoasa pentru un fotoliu de deputat PDL. Desi a esuat, partidul l-a propus recent pe Liviu Bulgaru la sefia Centrului Regional de Plati pentru Dezvoltarea Rurala si Pescuit al Regiunii Nord-Est. Miza o reprezinta proiectele de sute de milioane de euro pe care UE le va finanta pana in 2013. Pe de alta parte, in judetul Hunedoara un obicei incetatenit printre sefii de institutii deconcentrate il constituie folosirea autoturismelor de serviciu in scop personal, iar in perioadele de campanie electorala, in cel de partid.

Invatamant politic la Tulcea

In 2001, Elena Calina, vicepresedinte PSD Tulcea, a fost numita inspector general scolar la Tulcea. La scurt timp de la preluarea functiei, Calina a demarat politizarea posturilor de conducere. Prima masura a fost demiterea, intr-o singura zi, a 15 inspectori. Acestia au dezvaluit ca inainte de a fi schimbati au fost chemati la discutii intre patru ochi, in timpul carora Elena Calina le-a conditionat ramanerea pe functii de semnarea unei adeziuni de intrare in PSD. Pentru ca au refuzat, cei 15 au fost demisi. Altii, in schimb, au acceptat trocul si si-au conservat pozitiile. La scurt timp, inspectorul general i-a chemat la ordin si pe directorii de scoli, carora le-a cerut sa se intre PSD sau sa demisioneze. In fata ultimatumului, majoritatea au acceptat calitatea de membru de partid. PSD Tulcea s-a folosit, in campania electorala din 2004, de directorii PSD ai scolilor, care le-au permis candidatilor acestui partid sa-si deruleze campania electorala in unitatile de invatamant.

Autobuze electorale in Dolj

In Dolj, unul dintre cazurile elocvente de folosire a institutiilor publice in timpul alegerilor s-a petrecut in decembrie 2004. PSD, formatiunea de guvernamant la acea data, a folosit autobuzele si microbuzele Regiei Autonome de Transport Craiova pentru a transporta alegatorii la urne.

Santaj la Cluj

Controverse exista si la Cluj. Fostul vicepresedinte PSD al Consiliului Judetean, Liviu Medrea, a devenit recent director al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului. si asta, in ciuda faptului ca Liviu Medrea este de profesie inginer constructor. In trecut, acesta a fost tinta unor acuzatii grave, lansate tocmai de actualii sai aliati din PDL. Premierul Emil Boc afirma ca, in perioada 2000-2004, Liviu Medrea ar fi folosit resurse publice in scop politic si ar fi santajat mai multi primari PD ca sa isi schimbe partidul.

Achizitii suspecte la Botosani

Liberalul Mihai Axinte, fostul director al Directiei Silvice, este primul ex-sef al fostului regim de guvernare care va fi anchetat la Botosani. Dupa ce a candidat la Camera Deputatilor din partea PNL, acesta va fi anchetat pentru achizitii de 500.000 de euro (pentru sapte autoutilitare si o autoplatforma), facute in ultimele zile de mandat. Axinte a mai fost acuzat ca a folosit si masina de serviciu in campania electorala. Actualul director, impus de noua putere, Gabriel Amitrului, sustine ca parcul auto trebuia inlocuit, dar prioritara era refacerea mai multor drumuri forestiere.

sursa: RL

 

PROIECT DE PREŞEDINTE: Crin Antonescu, oratorul

Un Obama fără prompter. Aşa li s-a arătat liberalilor Crin Antonescu la ultimul Congres, la care a fost ales preşedinte al PNL. Un om care a pornit de la zero, fără unchi, fără naşi, fără pile, fără relaţii, fără bani după cum se recomandă singur.

Are 50 de ani, s-a născut în zodia fecioarei, este văduv şi are un copil. A absolvit Facultatea de istorie şi filozofie. A fost câţiva ani profesor, muzeograf, iar în ’90 a intrat în politică. Are patru mandate de deputat la activ, iar acum este senator.

În guvernarea CDR a fost ministru al Tineretului, perioadă din care s-a ales, din cauza tunsorii, cu porecla Mireille Mathieu.

La Crin Antonescu nimic nu este mai simplu de studiat decât declaraţia de avere: un apartament în care locuieşte cu fiica şi cu soacra, 17 mii de euro în cont şi leafa de parlamentar ca unică sursă de venit. Nu are pasiuni pentru obiecte şi nu colecţionează decât amintiri.

O posibilă candidatură a lui Crin Antonescu la Peşedinţie a făcut valuri în PSD, mai ales după ce versatul Ion Iliescu i-a numărat public atuurile: inteligent, discurs agreabil, decent, fără dorinţă de îmbogăţire personală.

În campania pentru şefia PNL, Călin Popescu Tăriceanu i-a adus două acuzaţii: că este dependent financiar de cei care finanţeză partidul şi că, în calitate de lider al deputaţilor liberali, nu s-a remarcat decât prin absenţe. Prima acuzaţie este deocamdată o supoziţie, a doua – o realitate.

Este un apropiat al lui Dinu Patriciu, pe care l-a sprijinit moral când acesta avea probleme cu legea.

La Congres, Crin Antonescu şi nu Călin Popescu Tăriceanu a fost opţiunea lui Dinu Patriciu pentru şefia PNL.

Punctul forte la Crin Antonescu este discursul: acid, expresiv, pe alocuri fără mănuşi. Ţinta preferată – Traian Băsescu

La şedinţa de suspendare a preşedintelui Băsescu discursul lui a smuls aplauze.

Rămâne de văzut câte voturi o să smulgă în noiembrie discursul lui de candidat.

sursa: Cotidianul

 

Ziua: Basescu se jura ca nu stie, dar l-am prins cu criza-n… gura

Basescu, 16 octombrie: Daca vrem sa evitam aceasta criza economica, banii trebuie dirijati catre productie si investitii. Basescu, 4 aprilie 2008: La ora la care se promulga legea majorarii salariilor profesorilor (24 octombrie), nimeni nu a evaluat situaţia generată de criza economică

“Imi asum, alaturi de toata clasa politica, eroarea promulgarii legii privind majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice. (…) La ora la care se promulga legea, nimeni nu a evaluat situaţia generată de criza economică. (…) Noi nu am avut capacitatea să anticipam efectele crizei economice”, afirma luni presedintele Traian Basescu.

Invitat, miercuri, la postul public de radio, seful statului a detaliat: “Ce imi reprosez eu – imi reprosez ca nu am anticipat ca va fi criza. Pe de alta parte, ma si scuz intr-un anumit fel. Avem evaluarea din decembrie a Comisiei Nationale de Statistica, avem proiectul de buget, care a fost construit pe crestere economica de 6%, si acel buget a fost depus in octombrie in Parlament. Nici macar FMI nu avea, atunci, datele privind scaderile economiilor in 2009″.

La “Editie speciala” de pe TVR, presedintele accentua: “Nu-i un om politic sa nu fie destept acum si sa nu spuna ca el stia de criza. Nu e adevarat. Nu aveau cum sa spuna asa ceva ca nu stiau”.

Presedintele i-a acuzat si pe fostii guvernanti care “au vorbit doar de crestere economica si nu au spus nimic despre criza”, sustinand ca fostul premier Calin Popescu Tariceanu minte atunci cand spune ca l-a informat ca nu sunt bani pentru marirea salariilor si ca i-a trimis prin Vosganian documente in care datele reale erau falsificate.

“Premierul Tariceanu face ce a facut in 2007 si 2008, minte. Intr-adevar imi scria ca nu poate plati si motivul era ca s-a executat practic bugetul la nivelul la care a fost alocat, 5,98% din 6%. Imi demostra pe un document transmis, nu de premier, iar a facut o eroare, ci prin Vosganian fiindca el nu a avut curajul sa-mi transmita un document falsificat si atunci l-a pus pe Vosganian sa-mi dea documentul in care imi arata ca practic pana la 31 decembrie se epuizeaza bugetul alocat educatiei. Ori executia bugetara la 31 decembrie a fost de 4,5%. Deci domnul premier Tariceanu m-a dezinformat”, a declarat presedintele Basescu.

Samanta scandalului

Sa o luam un pic pe firul istoriei, pentru ca, vorba-ceea, scripta manet. Subiect numai bun in campania electorala, samanta scandalului privind legea cresterii cu 50 la suta a salariilor profesorilor a fost sadita pe 5 septembrie 2008, cand presedintele PSD, Mircea Geoana, a anuntat ca partidul sau va depune o motiune de cenzura privind situatia din Educatie, in contextul salariilor mici din domeniu.

Motiunea a fost ulterior adoptata, pe 16 septembrie, cu mentiunea ca includea initiativa legislativa anterioara (initiata in aprilie 2008) a PSD privind cresterea salariilor profesorilor cu peste 50 la suta.

O zi mai tarziu, PD-L cerea si el majorarea salariilor profesorilor cu 50%. In aceeasi zi, premierul Calin Popescu Tariceanu isi facea bilantul de patru ani de mandat. Pe 18 septembrie, Guvernul anunta ca salariile profesorilor vor fi majorate cu 9% de la 1 octombrie, conform planului PNL.

Dupa dezbaterea in Parlament, legea era adoptata, la 29, respectiv 30 septembrie, in Senat si in Camera Deputatilor. Deputatii au votat in unanimitate (254 de parlamentari) aceasta lege. In aceeasi zi cu votul din Camera, ministrul de Finante, Varujan Vosganian, cerea amanarea aplicarii acestei legi pana la intrarea in exercitiu a urmatorului Guvern, din cauza efortului bugetar prea mare, estimat atunci la peste 1 miliard de euro.

Pe 3 octombrie, Mircea Geoana cerea amanarea aplicarii legii pana dupa alegeri, iar Guvernul liberal a contestat actul normativ, pe 9 octombrie, la Curtea Constitutionala (CCR).

Tariceanu, 10 octombrie 2008: Nu sunt bani pentru aceste majorari salariale. Stolojan: Tariceanu este un mincinos

Pe 10 octombrie, Calin Popescu Tariceanu declara: “Vreau sa fiu foarte clar. Chiar daca CCR ar da un aviz favorabil, va spun foarte clar: nu sunt bani! Sa nu isi imagineze cineva ca sunt banii pusi undeva si doar asteptam sa ii platim. Nu sunt bani pentru aceste majorari salariale”. Vicepresedintele PDL, Theodor Stolojan, ii raspundea doua zile mai tarziu: “Tariceanu este mincinos cand spune ca nu sunt bani pentru profesori si pensii”.

Basescu, 16 octombrie: Daca vrem sa evitam aceasta criza economica, banii trebuie dirijati catre productie si investitii. Basescu, 4 aprilie 2008: La ora la care se promulga legea (24 octombrie – n.red.), nimeni nu a evaluat situaţia generată de criza economică

Pe 16 octombrie, la incheierea summitul european de la Bruxelles, dedicat contracararii crizei financiare globale, in cadrul unei conferinte de presa sustinute alaturi de Tariceanu, Basescu avertiza:

“Criza financiară nu a lovit Romania pentru că noi am plătit un cost in anii ‘90 şi noi avem norme prudenţiale mult mai severe pe care UE abia acuma le implemetează. Etapa a doua – criza economică nu ne iartă insă dacă nu suntem prudenţi, vor exista diminiuari ale investiţiilor, va fi mult mai dificil să contractezi un credit extern. Resursele financiare care există trebuie dirijate către producţie, realizare de investiţii şi nu către consum, dacă vrem să evităm această criză economică”, a precizat Traian Băsescu.

Tăriceanu insista asupra faptului că “efectele crizei incep să se simtă in Romania, decizia privind investiţia Voestalpine se amană pentru 2009. Acesta este primul element care va apărea in mod pregnant in legătură cu o serie de proiecte investiţionale mari. Este firesc ca, in momentul de faţă, tot ce inseamnă chestiuni economice, şi la noi in ţară, să fie abordate cu o prudenţă corespunzătoare”.

Tariceanu, 16 octombrie: Criza va afecta toate tarile de pe glob

El arăta că liderii politici participanţi la reuniunea Consiliului European au discutat in principal despre criza financiară internaţională şi au decis crearea unei celule de gestionare a crizei care va favoriza schimbul de informaţii intre state, va coordona acţiunile comune şi va putea fi activată de orice ţară in caz de necesitate.

Premierul aprecia că discuţiile dintre reprezentanţii UE şi cei ai SUA trebuie derulate, pană la sfarşitul acestui an, pe baza unui nou sistem monetar şi financiar. “Nu avem doar o criză financiară, ci o criză economică mondială care va afecta toate ţările de pe glob”, a spus Tăriceanu.

Tariceanu, 17 octombrie: “Majorarea salariilor va duce la o criza economica majora

Pe 17 octombrie, Calin Popescu Tariceanu mentiona: “Consider ca nu este momentul ca actualul Guvern sa angajeze politici salariale in numele unei viitoare majoritati care nu stim cum se va putea contura, mai ales ca in acest moment o majorare a salariilor bugetarilor nu este sustenabila economic si va duce, obligatoriu, la o criza economica majora si la reaprinderea inflatiei”.

Pe 24 octombrie, Basescu promulga legea

Ulterior, pe 24 octombrie, Traian Basescu punea punct final tuturor controverselor, promulgand legea cresterii salariilor profesorilor. Numai ca, fix cu doua zile inainte, aflat la Constanta, acelasi Basescu vorbea iarasi despre criza financiara, generată de corupţie, si despre instrumentele financiare europene precum Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional care isi dovedisera ineficienta in a o preveni.

La 3 noiembrie, prim-ministrul Tariceanu reactiona fata de greva profesorilor afiliati la Spiru Haret: “Vreau să subliniez că este total nerealist ca in contextul crizei actuale să majorăm salariile. Deja 4.000 de persoane au fost concediate in vestul ţării, iar in aceste situaţii trebuie să investim, să creăm locuri de muncă, nu să tăiem investiţiile şi să mărim salariile. Este antieconomică această decizie. Este sinucidere economică. E ca şi cand am arunca benzină peste foc. Această majorare nu este posibilă”. “Este total nerealist, in contextul in care lumea este cuprinsă de criză economică fără precedent, noi să majorăm salariile cu peste 50%. Vreau să fac o precizare, in Romania semnele unei dificultăţi economice au inceput să apară, deja peste 4.000 de persoane au fost concediate, iar aceste semne ne obligă şi pe noi să luăm o serie de măsuri de precauţie. Ar fi cea mai proastă decizie să mărim acum salariile ca să creştem şomajul, este cea mai antieconomică idee să tai de la investiţii bani, este ca şi cum am arunca benzină peste foc”, declara premierul.

Majorarea salariilor profesorilor a fost amanata in noiembrie, printr-o ordonanta de urgenta a Guvernului liberal.

 

Gândul: Ion Iliescu, singurul care nu i-a aşteptat pe americani

„Nu ştiu ei realităţile noastre”, a fost refuzul ferm al lui Ion Iliescu în ceea ce priveşte consultanţa electorală americană. „Nu le ştiu, dar se pricep la campanie”, a replicat Mircea Geoană

PSD – două echipe de campanie, una pentru partid, una pentru Geoană

„Una e America, alta e România”. Ion Iliescu a venit, ieri, la şedinţa PSD, cu capsa pusă: după Cozmin Guşă, alţi „străinaşi” arvuniţi de Mircea Geoană şi-au anunţat apariţia în Kiseleff. De data asta, unii de peste Ocean: strategii de la Benenson Strategy Group, despre care tot pesedistul ştie că „au lucrat pentru Obama”. În atari condiţii, toată suflarea care a fost ieri la PSD, de la portar la ziarişti şi politicieni a pândit momentul în care vor apărea americanii.

Americanii n-au apărut, în schimb şi-au făcut apariţia sociologul Marius Pieleanu şi jurnalistul Andrei Postelnicu, primul pentru a sonda apele în care se scaldă liderii pesedişti, al doilea pentru a-şi lua în primire noul job, cel de director de imagine al lui Mircea Geoană.

În criză de idei: „Alege bine!” – sloganul euroalegerilor

Singurul american aterizat în Kiseleff a fost văzut de un cerc de iniţiaţi din PSD, la începutul săptămânii – acesta este un antemergător al adevăraţilor consultanţi, care vor veni săptămâna viitoare, după cum ne-a precizat Mircea Geoană. Antemergătorul a venit să vadă unde îi va instala pe colegii săi şi care vor fi oamenii cu care aceştia vor discuta direct. Aceasta pentru că pesediştii, nefiind legaţi în serie, ci în paralel, sunt toţi strategi, consilieri şi şefi în felul lor. Este o realitate pe care a simţit-o pe pielea lui cel mai nou şef din partid, Valeriu Zgonea, proaspăt secretar general interimar. Acesta a constatat ieri că este prea mare haosul din Kiseleff, prin urmare a decis să securizeze informaţia la etajul doi al clădirii.

„Am tras fibră optică, am aranjat locul. Aici va lucra echipa de campanie. Nu vor avea acces decât foarte puţini oameni. Strategiile se vor păstra secrete, pentru că am constatat că se află imediat ce facem noi aici”, a promis Zgonea.

El a dat asigurări că va fi singurul care va comunica cu exteriorul şi, din când în când, Bogdan Niculescu Duvăz, care e şi purtător de cuvânt al partidului. Zis şi făcut: fără să-şi informeze colegii din Biroul permanent naţional, care tocmai îşi isprăveau şedinţa, Zgonea a ieşit în faţa presei să anunţe sloganul pe care echipa restrânsă de campanie l-a găsit  pentru europarlamentare: „Alege bine!” Chiar dacă seamănă izbitor cu „Să trăiţi bine!” al lui Traian Băsescu din 2004, Zgonea spune că sloganul e bun, deoarece „aşa a rezultat din focus-grupuri”. Oarecum contrariat că ziariştii ştiu sloganul înaintea lui, vicepreşedintele Liviu Dragnea l-a întrebat, pe hol, pe Valeriu Zgonea de ce nu şi-a informat colegii, în şedinţa statutară a partidului, de această decizie. „N-am mai avut timp”, a dat din umeri Zgonea. El a încheiat spunând că americanii care vor veni să-l consilieze pe Mircea Geoană nu vor sta în centrul de comandă securizat de el la etajul doi al clădirii, ci „în alt loc, care nu poate fi făcut public”.

Cum s-au contrat Iliescu şi Geoană pe consultanţi

• Ion Iliescu: “Eu nu pun niciodată temei pe consultanţi străini, care habar n-au de realităţile ţării noastre. Trebuie să ne bazăm pe oamenii noştri. Aşa… mă rog…consultanţă tehnică, pentru ce înseamnă tehnică electorală. Dar una e America, alta e România. Aşa că eu sunt mai sceptic în privinţa asta”

• Mircea Geoană: „Nu prea au habar despre ce se întâmplă în România, în schimb se pricep la campanii. Am avut consultanţi străini din 1992 încoace. Cred că puţină perspectivă externă şi experienţă de la cei care fac campanie profesionistă nu strică, dar asta nu înseamnă că se substituie comunicării interne şi modului în care comunicăm cu românii.

sursa: Gândul

 

PROIECT DE PREŞEDINTE: Vadim şi Becali, războinicii

Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali s-au născut din nevoia de circ şi violenţă a electoratului. Stridenţi, plini de sine şi de tupeu, înzestraţi cu abilitatea de a atrage atenţia maselor, cei doi oameni politici au fost şi sunt, de departe, cele mai pitoreşti modele publice.

Corneliu Vadim Tudor este pamfletar, iubitor de câini şi fost senator al României. Mai este inventatorul unui partid cu aere creştine şi ambiţii naţionaliste cu care tocmai a ratat pragul electoral. Vadim e genul corpolent, de categorie grea, dar are o vioiciune a monologului rar întâlnită. Vorbeşte neîntrerupt şi nu lipsit de inspiraţie. Are umor, verb şi metaforă şi nu ezită să le toarne pe toate, sub formă de lături, în capul inamicilor, adică în capul tuturor. Nu există personaj public în România care să nu fi încasat insultele groase ale lui Vadim. La fel, nu există adversar politic pe care Vadim să nu-l fi linguşit la un moment dat. Bombastic, agresiv şi inconsecvent, aliat de ocazie cu idealuri arhaice, acuzat de xenofobie, homofobie şi antisemitism, Corneliu Vadim Tudor a obţinut audienţă electorală patru mandate la rând. În noiembrie 2000, când a ajuns în turul doi la prezidenţiale, a reuşit să înspăimânte intelectualitatea şi să-i facă pe mulţi anticomunişti să-l voteze pe Ion Iliescu. Întrebat atunci de ce a mers pe mâna lui Vadim, un tânăr a răspuns: “L-am votat că e diliu”.

Cuvântul i se potriveşte natural şi lui Gigi Becali, mulţi fani fiind de acord că le place tocmai fiindcă e nebun. Fără să-l egaleze pe Vadim la studii, Gigi se mulţumeşte cu pregătirea de filozof practician, dobândită de la Dan Pavel. Fost cioban şi mulgător de fraieri la table şi barbut, machedonul din Pipera s-a declarat, în urmă cu doi ani, cel mai avut om din România. S-a îmbogăţit din tranzacţii dubioase cu Armata, a perseverat în vânzarea fostelor imaşuri natale şi a cumpărat ceva neclar la Steaua din care avea să rezulte că e patron. Fotbalul l-a scos în faţă şi acolo l-a lăsat. Şi-a pus ascensiunea în socoteala lui Dumnezeu, care, susţine el, e îndrăgostit lulea de Becali. Grandoman şi guraliv, s-a împodobit, spre deliciul publicului, cu titluri kitsch. Războinicul luminii sau Mihai Viteazul s-au arătat însă, uneori, mână largă. Gigi Becali a ridicat case pentru sinistraţi, a construit biserici şi a finanţat Patriarhia, chiar dacă după aia a cerut banii înapoi. Partidul Noua Generaţie, obţinut cu sprijinul unor intelectuali şi al unor badigarzi, a cântat o vreme aria legiunii şi a Căpitanului după care a amuţit sub pragul de 5 la sută, la alegerile din 2008. În aprilie 2009, însuşi Căpitanul a intrat puţin la răcoare.

În prezent, Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor stau umăr la umăr. Nu-i uneşte doar fervoarea creştină şi aplecarea spre voievozi, ci şi respectul reciproc pe care şi-l poartă. Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor sunt doi posibili candidaţi la Preşedinţia României şi nimeni nu ne poate garanta că finala nu se va desfăşura între ei doi.

 

Alege bine!, noul slogan al PSD pentru alegerile europarlamentare

PSD si-a ales miercuri sloganul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie: Alege bine! La sedinta Biroului Permanent, echipa tehnica a prezentat principalii vectori de imagine si liniile generale ale strategiei de campanie.

“In campania electorala vor fi implicati toti militantii si activistii, membri ai BPN, vicepresedinti PSD, grupul de ministri, de secretari de stat si toate persoanele care ocupa functii si demnitati publice pe un program bine conturat pe care echipa de strategie l-a acceptat”, a declarat secretarul general PSD, Valeriu Zgonea.

 

PROIECT DE PREŞEDINTE: Mircea Geoană, diplomatul

Mircea Geoană, candidatul PSD la Preşedinţia României, s-a născut din bunăvoinţa lui Adrian Năstase, din neatenţia lui Ion Iliescu şi din ambiţia mamei soacre.

În 1990 a abandonat ingineria la trustul Energomontaj şi s-a mutat, cu tot cu zâmbetul său docil, în mijlocul rezervei de cadre a noului FSN. Acolo a început ceea ce urma să devină o biografie cu mult peste aşteptările tuturor. Tânărul Geoană a dobândit instinctul carierei prin căsătorie şi, astfel înarmat, n-a ratat nici o ocazie.

Insistenţa dă roade. În 1996 e numit de PDSR ambasador în Statele Unite. Când Iliescu pierde alegerile în decembrie, Geoană se grăbeşte să-l felicite pe Emil Constantinescu pentru victorie.

Noua putere apreciază trădarea şi îl păstrează la Washington, unde Mircea Geoană şi soţia fac o figură neaşteptat de bună. “E atât de abil încât e imposibil să-i refuzi ceva”, spune despre el un oficial de la Departamentul de Stat. E un compliment aproape fără precedent în diplomaţia postrevoluţionară.Între 2000 şi 2004, Mircea Geoană este ministrul de Externe al României, funcţie care îi aduce o popularitate meritată.

Când coboară însă în politica internă, e zdrobit de Băsescu la alegerile pentru Capitală. În acest punct, diplomatul Geoană dispare şi se naşte cu dureri politicianul Geoană.

În 2005, Mircea Geoană reuşeşte ceea ce a reuşit doar Ceauşescu: îl marginalizează pe Ion Iliescu. La Congresul PSD e sprijinit de boierii trădători din teritoriu şi ajunge preşedintele partidului.

Se trezeşte însă în capul unui partid-junglă, populat cu specii periculoase, încă nedescoperite de justiţie. Aici începe evoluţia lui comică de la prostănac la animal politic.

Mircea Geoană e însă neobosit. Ştie să se scoale de dimineaţă, să spună prostii la prânz şi să se culce seara senin pe ele. Trăieşte în plină ficţiune şi decolează ori de câte ori are ocazia.

E lipsit de simţul realului, de simţul ridicolului, dar nu şi de simţul umorului.

Avântat tovărăşeşte, arborând o competenţă care nu-i a lui, Mircea Geoană e primul caz notoriu de marxism financiar.

Mircea Geoană e însă oficial candidatul PSD la prezidenţiale. Are în spate un partid greu, iar în faţă o sarcină şi mai grea. Are 50 de ani. Naşterea e programată abia în noiembrie.

 

Curentul: Mirajul consilierilor străini

În lipsa unor mesaje electorale clare, adaptate la clivajele socioeconomice din România, partidele politice au împământenit moda angajării în campaniile electorale a consilierilor de peste mări şi ţări, în goana pentru voturile românilor. În special după alegerile din 2004, PSD şi PNL au făcut apel cu mare tam-tam la o serie de strategi electorali cu nume din SUA, Israel sau Marea Britanie, fără a se gândi la faptul că ei nu sunt familiarizaţi cu paradigma şi cu realităţile tipice româneşti. Încercarea de implementare a acestora în angrenajul electoral românesc s-a dovedit a fi extrem de costisitoare şi, implicit, o formă fără fond. Astfel, în 2007, PNL renunţa la serviciile reputaţilor consilieri electorali israelieni Arthur Finkelstein şi Tal Silbestein, vinovaţi pentru proasta organizare a campaniei de suspendare a preşedintelui Băsescu, în timp ce preşedintele PSD, Mircea Geoană, îl concedia pe analistul israelian Ron Werber pentru incompetenţă în pregătirea campaniei pentru euroalegerile din toamna lui 2007. În locul acestuia, liderul PSD făcea apel la consilierii lui Tony Blair, Tony Humphreys, fost şef de Cabinet al acestuia între 1998 şi 2003, şi la sociologul laburist Anthony Giddens, părintele doctrinei „new labour“. Experienţa acestora nu a fost suficientă pentru PSD, un partid aflat într-o profundă criză identitară, după accederea lui Geoană la şefia formaţiunii.
La pomul lăudat…

După ce s-au păcălit de două ori cu strategii din străinătate, liderii social-democraţilor nu s-au învăţat minte şi merg pe mâna consilierilor americani în alegerile pentru PE din vară şi la prezidenţialele din toamnă. Acest lucru a fost confirmat de secretarul interimar al PSD, Valeriu Zgonea, care a precizat că social-democraţii au semnat contractul de consultanţă cu firma americană Beneson Strategy Group. „Consultanţii au fost deja în România. Echipa care lucrează cu noi lucrează şi cu Gordon Brown în Marea Britanie, lucrează pentru partidele de stânga din Europa“, a  spus liderul social-democrat. În schimb, pentru preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, manevra lui Geoană este periculoasă. „Eu nu prea pun temei pe consultanţii străini, care habar n-au de realităţile ţării noastre. Trebuie să ne bazăm pe oamenii noştri. (…) Una e America şi alta, România. Eu sunt mai sceptic“, a spus Iliescu. Potrivit acestuia, social-democraţii trebuie să meargă în campanie pe mâna oamenilor cu experienţă din partid, care cunosc realităţile sociale din România. Chiar dacă Beneson Strategy Group a asigurat victoria în alegerile prezidenţiale a democratului Barack Obama, implicarea în campania lui Geoană pentru Cotroceni nu înseamnă neapărat succesul garantat al acestuia, deoarece realităţile sociale din România sunt diferite de cele din SUA.

sursa: Curentul

 

Cotidianul: PROIECT DE PREŞEDINTE – Traian Băsescu, comandantul

Traian Băsescu. Este denumirea în limba română a fenomenului de explozie politică. Nimeni n-a sărit atât de repede atât de sus şi nimeni n-a zguduit atât de tare clişeele lente ale măririi.

La 58 de ani şi un metru şaptezeci şi cinci înălţime, Traian Băsescu este azi preşedintele României şi rămâne un personaj a cărui greutate publică întrece cu mult cele 72 de kilograme proprii.

A început să lucreze la mitul conducătorului autoritar încă de pe vremea când conducea doar o navă comercială şi dădea ordine doar unor marinari. Legenda povesteşte că a străbătut uragane şi musoni, s-a luptat cu flăcările pe punte, a salvat din furtună un vapor-mamut, a fost temut şi s-a lăsat iubit de echipajele sale. Se mai spune că Biruinţa n-a însemnat pentru el doar un petrolier, ci un scop în sine.

Ca om politic, Traian Băsescu a ieşit din rând abia în 1996, dar atunci a intrat direct în folclor.

În premieră pe ţară, Băsescu a demisionat din Parlament şi s-a pus la dispoziţia anchetatorilor în dosarul ,,Flota’’. Acest lucru avea să atârne greu în mai 2000, când Traian Băsescu a început să conteze electoral.

Cu un discurs clar şi o privire stranie, cu o frază scurtă şi o freză ridicolă, Băsescu a fascinat mulţimile şi a declanşat explozia. A câştigat spectaculos Primăria Bucureştiului dintr-o poziţie de outsider şi a devenit răsfăţatul publicului.

În iunie 2004 a recucerit Capitala, iar şase luni mai târziu a ajuns, la mustaţă, primul preşedinte cu chelie al României. A răsturnat toate calculele adversarilor şi a impus un guvern de dreapta. Acesta e apogeul popularităţii şi momentul în care creşterea începe să-l obosească.

În octombrie 2004, Traian Băsescu a dovedit că poate, la nevoie, să plângă. De aici încolo va dovedi că poate să mintă, să-şi înşele suporterii, să-şi atace violent adversarii, să insulte jurnaliştii, să bea cu Becali şi apoi să conducă nu doar ţara, ci chiar şi maşina.

Preşedintele Traian Băsescu a condamnat comunismul şi a deschis accesul la o parte din dosarele Securităţii. Dar n-a reuşit să clarifice definitiv legăturile lui cu fosta poliţie politică.

Ieşit din comunism cu avere, cu o legendă controversată şi cu o remarcabilă siguranţă de sine, Traian Băsescu e un personaj impetuos şi autoritar. Energetic, agresiv, hrănindu-se din conflict şi explodând în situaţii-limită, preşedintele de azi al României ştie să vorbească răspicat, să electrizeze cu discursul, să atingă sensibilităţi colective şi să declanşeze pasiuni în masă.

Nu ştie să-şi ţină însă familia la adăpost de politică şi de suspiciuni imobiliare, nici să stea departe de bileţele roz şi de achiziţii de la stat.

În prezent, Traian Băsescu ocupă funcţia de favorit al sondajelor. Peste şapte luni va fi noul sau doar fostul preşedinte al României.

sursa: Cotidianul

 

Cronica Romana: Toate drumurile duc catre prezidentiale

Presedintia Romaniei. Lucru important. Nimic de zis. Functia suprema in stat, cum se spune. Dar, concret, mie ce imi poate face seful statului roman? Bun, am inteles, daca ne strangem o gasca mai mare si incepem sa facem scandal prin tara, atunci intervine un rol de mediere, intre noi si cei cu care ne batem, ceva, asa, destul de subtil. Se cearta ministerele intre ele, puterile statului, in fine. Iarasi intervine liderul de la Cotroceni si-i impaca. Desemneaza primul-ministru. Corect! Dar nu face niciun fel de referendum pentru asta.

Carevasazica, daca nu esti unul dintre sindicalistii propasiti pe strada, daca nu blochezi vreun drum national, daca nu faci parte din categoria marilor demnitari sus-pusi in varful unor super-interese, daca nu esti vreun infractor care asteapta o gratiere, daca nu tanjesti dupa un grad de general, daca nu te-ai incurcat in itele conducerii vreunui partid important si, bineinteles, daca nu aspiri la functia suprema in stat, ce iti poate face tie, personal, un ilustru anonim, patron al “Propriei Vieti serele” presedintele Romaniei?!

De unde atunci toata inversunarea asta, patima cu care se discuta subiectul prin autobuze sau prin parcuri? Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu, Radu Duda, bla-bla-bla. Austriecii o duc bine? Eu zic ca da. Nemtii o duc bine? Cred ca mai bine decat noi. Si au niste presedinti de care nu stie nimeni, de forma, votati in Parlament. Ca senatorii si deputatii nostri care fac parte din Birourile Permanente ale celor doua Camere.
O parte dintre noi traieste obsesia dictaturii. Absurd. Suntem membri cu drepturi depline in NATO si in Uniunea Europeana. Nimeni nu poate exercita mai mult de doua mandate in fruntea statului roman. Abuzuri. Da, se pot comite, dar impotriva celor care se expun lor, adica impotriva celor care in loc sa isi vada de gestionarea propriei existente vor sa dispuna de destinele altora. Dar si abuzurile astea, atunci cand se fac, daca se fac, sunt mai cu perdea, nu chiar asa pe fata, si in general scapi cu cateva zile de arest, in cel mai rau caz, plus ani de dat buna-ziua la Procuratura. Nu ca ar fi placut, dar nici nu este chiar dramatic, adica nu se poate compara asa ceva cu o condamnare de douazeci de ani la munca silnica, dupa ce ai fost o viata intreaga un lider al societatii sau al intelectualitatii romanesti.

O alta parte dintre noi traieste alegerile pentru presedintia Romaniei ca pe un meci de fotbal sau ca pe unul de box. Iarasi absurd. Implicarea sentimentala, pasiunea viscerala pentru un personaj sau altul angajat intr-o astfel de competitie, cum este cea a prezidentialelor, nu isi are pur si simplu rostul. Nu este facuta pentru asa ceva. Este ca si cum te-ai apuca sa faci galerie unuia dintre jucatori la o partida de sah. Sau sa arunci cu petarde pe covorul de scrima.

Competitia pentru castigarea presedintiei unei tari care se respecta trebuie castigata in conditiile unui anumit tip de mobilizare sociala. Civilizata. Pentru ca functia suprema intr-o tara membra a unui club select este in primul rand una de reprezentare a unor valori deopotriva nationale si universale. Seful statului roman nu este antrenorul unei echipe de fotbal, sau presedintele clubului care da spaga pentru a se califica echipa in Liga Campionilor Europeni.

Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu, Radu Duda si cine o mai fi sa fie. De fapt, trebuie sa dea un extemporal in fata natiunii, care sa fie analizat si notat la rece, cu calm si obiectivitate. Echipele de zgomot din campania electorala bine ar fi sa fie privite de catre examinatori ca elemente recalcitrante care vor sa distraga atentia supraveghetorilor.

 

Liberalii, populismul si visele politice

Liberalii au intrat cu toate fortele in lupta electorala. Scrutinele care bat la usa, europarlamentarele si prezidentialele, au crescut cota de adrenalina politica a celui mai important partid dintr-o Opozitie inexistenta. Totul pentru vot, totul pentru Putere ramane deviza clasei politice, iar liberalii nu fac nota separata. Guvernul condus de premierul Emil Boc nu are, in nicio privinta, niciun orizont si nicio formula coerenta pe care sa o dezvolte si este un guvern care “canta dupa ureche melodii populiste”, a declarat, sambata, la Cluj-Napoca, presedintele Partidului National Liberal (PNL), Crin Antonescu.

El a abordat, totodata, probleme legate de situatia si interesele PNL in Transilvania si in judetul Cluj. Presedintele PNL a mai spus ca, in ciuda faptului ca la Cluj-Napoca un alt partid a castigat primaria si Consiliul Judetean, el, alaturi de conducerea PNL apreciaza prestatia colegului sau Marius Nicoara, in calitate de presedinte al PNL Cluj si de fost presedinte al Consiliului Judetean Cluj. Antonescu a mentionat ca a propus conducerii partidului ca Marius Nicoara si actorul Mircea Diaconu sa fie consilieri ai presedintelui PNL. In alta ordine de idei, detasarea presedintelui Traian Basescu de ordonanta de urgenta guvernamentala privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul survine pe fondul unor ecouri venite din partea populatiei in privinta acestui act normativ, asa cum considera liderul liberal Crin Antonescu.

Totodata, Antonescu a anuntat ca exista un acord politic cu UDMR pentru sustinerea unei motiuni de cenzura a Opozitiei referitoare la impozitul forfetar. El a mentionat ca se lucreaza deja la textul motiunii si se strang semnaturile pentru depunerea ei, exprimandu-si speranta ca maine aceasta sa fie introdusa in Parlament.

sursa: Cronica Romana

 

Mircea Dinescu: Principele Radu figura pe o listă cu “persoane de sprijin ale Securităţii”

Unul dintre membrii Colegiului CNSAS, Mircea Dinescu, a declarat astăzi, la Realitatea FM, că Principele Radu va fi verificat în privinţa posibilei sale colaborări cu fosta Securitate, în contextul participării la alegerile prezidenţiale din acest an.

“Până acum, domnul Duda nu a avut o funcţie politică care să necesite o verificare la CNSAS”, a spus Dinescu, citat de NewsIn. . Membrul CNSAS a spus însă că după 22 decembrie 1989 “s-a găsit la sediul Comitetului Judeţean de Partid o listă cu persoane de sprijin ale Securităţii, în biroul primului secretar, pe care figura şi domnul Duda”, lucru pe care îl ştie “multă lume din presa română”

Principele Radu a primit ultima oară certificat de necolaborare cu fosta Securitate în septembrie 2007, când activa ca reprezentant special al Guvernului, cu rang de secretar de stat, potrivit reprezentanţilor CNSAS.

De-a lungul timpului, asupra lui Radu Duda a planat suspiciunea că, pe când era tânăr actor la Iaşi, ar fi dat note informative Securităţii despre colegii săi. Subiectul unei posibile colaborări a reizbucnit în presă în timpul “Dosariadei”, după apariţia unor documente despre politicieni care au avut legături cu fosta poliţie politică.

Astfel, în august 2006, presa locală din Iaşi scria că numele Alteţei Sale era inclus pe o listă a “persoanelor de sprijin” ale Securităţii şi PCR. Lista ar fi fost descoperită în decembrie 1989, la sediul Comitetului Judeţean PCR Iaşi.

“Eu nu am colaborat cu Securitatea. Apariţia numelui meu în acel caiet ar putea fi legată de un turneu de teatru din Israel, la care am participat în 1986. Chiar cu câteva luni înainte de plecare, s-a încercat racolarea mea. Am refuzat politicos şi de atunci nu am mai fost contactat. Nu am scris nicio notă pentru Securitate”, a explicat atunci principele.

În plus, după apariţia alegaţiilor respective, Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, în calitate de colonel al Armatei Române, a trimis o scrisoare ministrului Apărării, prin care îi solicita clarificarea situaţiei legate de presupusa lui colaborare cu Securitatea. El a mai amintit că în momentul în care a fost activat în armată a depus o declaraţie pe proprie răspundere că nu a colaborat cu Securitatea.

sursa: Adevarul

 

Alteta sa regala Principele Radu (Radu Duda), vrea la Cotroceni

Principele Radu, pe numele sau de scena Radu Duda, s-a gandit sa candideze la presedintia Romaniei. Interesant.

Cel mai probabil, va intra in cursa pentru fotoliul de la Palatul Cotroceni ca independent. Ceea ce va reprezenta, in mod cert, un atu important. Cu atat mai mult cu cat el va fi coroborat in mintea multora cu statutul Casei Regale, care este deasupra intereselor politice, nu printr-o impunere constitutionala care, s-a vazut, poate fi interpretata, ci prin natura sa ontologica. In ultimii ani, principele Radu a capatat foarte multa prestanta, se vede clar ca a fost instruit de inalti specialisti asupra prezentei in fata camerelor de luat vederi. Desigur, si pregatirea sa de baza, de actor, il avantajeaza cand vine vorba despre spectacolul mediatic. In plus, candidatura sa ridica foarte mult miza jocului politic din toamna – iarna: este adus in discutie unul dintre cele mai importante simboluri ale statalitatii – monarhia. Totusi, principele va candida pentru functia de presedinte al Romaniei. Ceea ce se poate constitui intr-un fel de “aspirator” de voturi, atat din partea stanga cat si din partea dreapta a esichierului politic. Radu Duda a colaborat bine si cu guvernul pesedist, si cu cel penelist, a slujit, in mod discret dar si concret, interesele tarii, in fine, are un pedigree politic “de rasa”.

Este o schita extrem de sumara a elementelor care ar fi de natura sa atraga atentia asupra candidaturii sale pentru functia suprema in Romania republicana.

Portretul sau politic il aseamana foarte mult cu alti doi candidati pentru acelasi loc, in fruntea tarii: Crin Antonescu si Mircea Geoana. Toti trei au o aura de noblete care ii detaseaza nu numai de contextul politic actual, dar reuseste chiar sa ii ridice deasupra nivelului de civilizatie al societatii romanesti de astazi. Sunt de varste apropiate, fac parte, practic, din aceeasi generatie. Oricum, au suferit toti trei o experienta de viata comuna in perioada adolescentei si maturitatii in Romania. Si Radu Duda si Mircea Geoana si Crin Antonescu au avut parte de o ascensiune surprinzatoare in viata sociala, au beneficiat, daca s-ar putea spune asa, de revolutii de catifea, au intrat in palatele Puterii prin mezaliante, prin conventii incheiate de bunavoie, prin interese negociate inspre binele ambelor parti.

Asadar, toti trei vor fi de partea cealalta a baricadei fata de Traian Basescu. In consecinta, voturile impotriva actualului sef al statului vor fi divizate. Unul dintre ei, insa, va ajunge, cel mai probabil, in turul doi al scrutinului prezidential.

Cu toate avantajele pe care le are in competitia care urmeaza sa desemneze seful statului roman, Radu Duda poate fi totusi foarte usor infrant. Are pretentia, normala altminteri, impusa de protocolul Casei Regale sa i se spuna Alteta. Simpla alternare, intr-o competitie publica, in fata multimilor, a doua apelative, Alteta Voastra Regala cu “mai Radule”, il va arunca intr-o situatie imposibila, intr-o dilema de nerezolvat. Daca un contracandidat iti spune acum “Alteta, va rog sa-mi permiteti sa intervin” si imediat dupa aceea vine cu “haide dom’le sa fim seriosi”, imaginea ta este cu desavarsire compromisa.

Principele Radu joaca impotriva cuiva. Evident. (Interesele sunt atat de mari incat blazonul Casei Regale urmeaza a fi coborat la nivelul unui simbol electoral.) Impotriva cui? Se va vedea in functie de cine va intra in turul doi al alegerilor pentru Palatul Cotroceni.

sursa: Cronica Romana

 

Evenimentul Zilei: Mărirea şi decăderea lui Gigi Becali

„Evenimentul zilei” face o radiografie a unui personaj plecat de la periferie şi ajuns în centru. Gigi Becali s-a căţărat pe umerii vremurilor până în postura de „salvator al neamului”. Gigi Becali, personajul dus ieri cu mascaţii la poliţie, este emblematic pentru stadiul în care a fost adusă societatea românească de azi. Un parvenit incult şi snob, pe vremuri la limita legilor care pedepseau parazitismul, s-a căţărat pe umerii vremurilor până în postura de salvator al neamului. Haosul din ţară, prăbuşirea sistemului de valori, disoluţia autorităţii în stat au permis unor indivizi de la periferia societăţii să năvălească în centru.

Ajutat de bani să deschidă uşile televiziunilor, Gigi Becali a căpătat rapid valenţe naţionale: om politic, candidat la preşedinţie, prosper om de afaceri, filantrop excentric, patriot dispus să lupte cu mafia, întâiul apărător al neamului, patron al celei mai iubite echipe de fotbal din ţară.

Tot banii l-au ajutat să amuţească şi instituţiile statului. Anchetele asupra afacerilor dubioase trenează sau au fost închise. Schimburi de terenuri, manevre subterane în fotbal, oameni bătuţi sau a me ninţaţi, relaţii cu lumea interlopă – toate sunt trecute sub tăcere.

Incredibilul experiment sociologic a reuşit: Gigi Becali, semianalfabetul violent şi impostor, s-a metamorfozat în erou şi victimă.

Începutul

CIOBANUL. Gigi Becali a copilărit în anii ’60, desluşind tainele meseriei de cioban de la tatăl său, Atanase, care avea sute de oi. El a recunoscut că, în tinereţe, se trezea la ora 4.00 dimineaţa, tăia câteva oi şi apoi mergea la piaţă, unde dădea produsele înainte să apară Miliţia.

VINDEA IAURT. Primele amintiri despre personajul Gigi Becali, cu excepţia familiei, le au fotbaliştii naţionalei, cărora le vindea iaurt chiar în cantonamentul de la Săftica. „Înainte de ’89, venea şi ne vin dea brânză şi iaurt de calitate. Era ca şi acum, un personaj extravagant şi cu bani. Îi plăcea să fie mereu în prim-plan”, şi-a amintit peste timp Gabi Balint.

LÂNGĂ HAGI ŞI VALENTIN. 15 noiembrie 1989, stadionul Steaua. Tricolorii sărbătoreau victoria împotriva Danemarcei, scor 3-1, care echivala cu calificarea la Campionatul Mondial din 1990. În poza de grup, pe lângă jucători şi ştabii vremii, în frunte cu Valentin Ceauşescu, apare şi un tânăr mustăcios. Era Gigi Becali, prietenul lui Hagi, pentru care a participat la licitaţia pentru o limuzină Mercedes

.

PAZNIC LA ROBINEŢI. Înainte de Revoluţie, Gigi nu s-a împăcat deloc cu viaţa „în câmpul muncii”. Pentru că avea probleme cu legea care pedepsea parazitismul, Gigi s-a angajat la ICCE (fost institut de cercetare în domeniul electronicii). Aici a lucrat ca lăcătuş-mecanic. A fost transferat la departamentul de apă ionizată. Revoluţia l-a prins lucrând în ture la paza unor vane şi robineţi de la subsolul clădirii unde se producea apa distilată.

Ascensiunea

ÎMPRUMUT DE LA HAGI. Imediat după Revoluţie, Gigi a profitat din plin de relaţia de prietenie cu Gică Hagi, de la care a împrumutat 150.000 de dolari. El s-a transformat imediat în comerciant. „Când alţii luau două perechi de blugi de la turci, eu aduceam zece TIR-uri pe săptămână. Odată am venit acasă cu o basculantă de bani”, s-a fălit Gigi. Cel mai bun fotbalist român, Gică Hagi, i-a botezat cele trei fete.

LATIFUNDIARUL. Gigi a intrat uşor-uşor în afaceri imobilare, care aveau să-i aducă porecla „latifundiarul din Pipera”. „Când lumea a văzut că am bani, a început să vină la mine şi să mă roage să le cumpăr pământurile. Şi am tot cumpărat până nu mai ştiam ce să fac cu atâta pământ, pentru că multe dintre terenuri erau pline de ciulini”, a povestit Becali. Curând, preţul terenurilor din Pipera a explodat, iar Gigi s-a trezit milionar în dolari.

STEAUA. Milionarul Gigi, prieten cu Piţurcă şi Viorel Păunescu, s-a apropiat de cel mai galonat club din România, Steaua. Din februarie 2003, Gigi a preluat cu scandal pachetul majoritar de acţiuni al clubului din Ghencea. Performanţele, culminând cu semifinalele Cupei UEFA, au fost umbrite de numeroase derapaje comportamentale.

LA ŞPRIŢ CU BĂSESCU. Memorabil ramâne episodul „Golden Blitz”, când fostul oier a petrecut o noapte întreagă (6/7 aprilie 2006) alături de preşedintele Traian Băsescu, după ce Steaua a eliminat Rapidul în Cupa UEFA.

TE UIŢI ŞI CÂŞTIGI. Din momentul în care a simţit gustul publicităţii, Gigi s-a transformat în „vedetă”. Pro TV l-a promovat intens, la fel şi OTV. Gigi a aruncat cu lături spre toţi duşmanii săi, a dansat, a cântat, a muls oi. Toate, în direct.

CEL MAI BOGAT ROMÂN. Potrivit topului realizat de revista ”Capital” – „300 cei mai bogaţi români” -, publicat în octombrie 2008, George Becali era cel mai avut concetăţean al nostru. Potrivit „Capital”, latifundiarul din Pipera deţinea o avere de 2,5 miliarde de euro.

SOARELE SFÂNT DE PE CER. În ianuarie 2004, el preia Partidul Noua Generaţie (PNG), al lui Viorel Lis. Participă sub sigla PNG la alegerile prezidenţiale de la sfârşitul aceluiaşi an, folosind un discurs de sorginte legionară şi sloganul „Vreau să fac o Românie ca soarele sfânt de pe cer”. Identificându-se cu „războinicul luminii” sau Mihai Viteazul, Gigi Becali reuşeşte să crească în sondaje, ajungând în aprilie 2006, potrivit IMAS, pe locul doi, după Traian Băsescu, în topul încrederii în politicieni.

Decăderea

DETRONAREA „REGELUI”. Latifundiarul i-a desfiinţat pe numeroşi fotbalişti de legendă ai Stelei, în frunte cu Bölöni, Iordănescu, Balint. În septembrie 2007, el l-a făcut praf pe Gică Hagi, în dorinţa de a-l îndepărta de la cârma Stelei. Acel scandal i-a deteriorat grav imaginea publică.

ANTRENORUL. Gigi a crezut că banii îi permit orice şi, încet-încet, s-a transformat în antrenorul de la lojă al Stelei. Aducerea antrenorilor la stadiul de marionete a dus la războiul cu suporterii.

VALIZA. Gigi Becali a târât Steaua în cele mai murdare scandaluri. „Valiza” rămâne însă „capodopera” omului de fotbal Gigi Becali.

LACĂT PE PARTID. Noiembrie 2007: cotat cu 18% în sondaje, Gigi Becali nu reuşeşte să propulseze lista pentru europarlamentare a PNG decât până la 4,86%, lipsindu-i doar 0,14% să treacă pragul electoral. La localele din 2008, PNG a avut un scor modest, însă a reuşit să treabă pragul electoral în Bucureşti şi să obţină un post de viceprimar. La alegerile parlamentare de la sfârşitul anului, PNG nu a reuşit să treacă pragul electoral. Gigi Becali nu a putut să obţină locul de deputat într-un colegiu din Ferentari, obţinând sub 15% din voturi. După acest moment, Becali a anunţat că PNG „a intrat în conservare”.

“Am citit manualul războinicului luminii cu două markere în mână. Cu galben am subliniat

pasajele care mi-au plăcut şi unde m-am identificat cu eroul cărţii, iar cu verde pe cele care nu mi-au plăcut şi pe care nu le-am citit.”
- Gigi Becali, 2005

1996. Verii Ioan şi Gigi Becali, pe vremea când primul transfera fotbalişti pe bandă rulantă, iar al doilea începea să strângă avere din imobiliar

ANTECEDENTE

Isprăvile „penale” ale lui Gigi Becali

În ultimii ani, Gigi Becali s-a obişnuit şi cu mandatele de aducere, şi cu interogatoriile procurorilor – care l-au pus sub acuzare în mai multe dosare penale -, dar şi cu boxa acuzaţilor.

Primul dosar

în care Gigi Becali a fost pus sub învinuire este cel cunoscut drept „Schimbul de terenuri cu Ministerul Apărării (MAp)”. Concret, în 2005, patronul Stelei a fost acuzat că a prejudiciat MAp cu peste 3,3 milioane de euro, cedând instituţiei 21,4 hectare de teren agricol în Ştefăneşti – Ilfov, în schimbul a 20,9 hectare de teren în zona Pipera – Băneasa. Ulterior, dosarul a fost preluat de anchetatorii DNA, care au învinuit în acest caz mai mulţi ofiţeri, dar şi pe fostul ministru al apărării, Victor Babiuc.

Becali a ignorat multă vreme citaţiile anchetatorilor care au hotărât, în final, să-l aducă la interogatoriu cu mandat. În momentul în care a primit mandatul, din biroul

său de la Hotelul Marriott, patronul Stelei se revolta la adresa procurorului de caz: „Dacă-i prost… Habar nu are de legi. Ce să vorbesc cu ăla? Ăla are în sânge comunism”.

În 2006, procurorii au deschis o nouă anchetă referitoare la modul în care Becali a preluat, în 1997, echipa de fotbal Steaua, de la MAp. El a mai fost cercetat şi de Parchetul General, alături de Teia Sponte, pentru modul în care a preluat ferma „Roşia” de la fostul IAS Mogoşoaia, pe care l-ar fi prejudiciat cu 1.300.000 de lei. La finele lui 2007, Becali a fost obligat de instanţă să-i plătească daune de 35.000 de lei Oanei Pellea, fiica actorului Amza Pellea, căruia i-a folosit fără drept imaginea din filmul „Mihai Viteazul”, în scopuri electorale.

Patronul Stelei este celebru şi pentru declaraţiile făcute în timpul procesului cu fostul şef al Fiscului, Sebastian Bodu, care a cerut sechestrarea averii sale. „Ştiţi de ce mă atacă Bodu pe mine? Pentru că s-a supărat rău de tot când m-am luat de homosexuali”, spunea Becali care, pe holurile instanţei, era convins că nu va pierde procesul, întrucât „la tribunal sunt femei şi nu au cum să fie homosexuale, nu?”.

CITIŢI ŞI:

• Celebrul latifundiar, ieri oier, azi – găinar

• EDITORIALUL EVZ: Războinicului i s-a luat lumina

• RODICA CULCER: Becali şi imperiul diversiunii

• Becali, în faţa judecătorilor| VIDEO

 

Rau cu ei, rau fara ei, dar mai bine fara ei: trogloditii politici

In tarile civilizate, in timpul crizelor economice, politice si sociale, exista un fel de traditie manageriala care rezulta din instinctul primar de supravietuire. Aceasta “traditie” se bazeaza pe doua idei fundamentale:

1. In numele supravietuirii societatii, conflictele interne trebuie sa inceteze.

2. Conducerea trebuie sa fie preluata, macar temporar, de cei mai competenti si neutri profesionisti.

Eforturile de depasire a crizelor precedente au condus la aparitia conceptului de guvernare tehnocratica. Tehnocratii trebuie sa nu aiba apartenenta politica, sa nu fie santajabili si, cel mai important, sa se priceapa foarte bine la ceea ce fac. Atragem aici atentia asupra unei conditii suplimentare, la care tarile cu democratie reala nu fac vorbire, respectiv lipsa calitatii de ofiter sub acoperire.

Asadar, un adevarat tehnocrat nu are “de platit polite” si de intors favoruri. Istoria civilizatiei, chiar din antichitate, ne demonstreaza ca adevaratii profesionisti, de obicei, nu sunt inclinati sa participe la lupte politice si, in conditii normale, se distanteaza in mod natural de centrele puterii. In cadrul conducerii de stat, exista un fel de “forta centrifuga”, generata de politicieni care indeparteaza treptat profesionistii din pozitiile de raspundere. De fapt, testul crucial pentru clasa politica a unei tari in criza consta in determinarea capacitatii politicienilor de a se da la o parte in momentele critice si de a permite profesionistilor apolitici sa-si faca meseria in liniste.

Daca maturitatea clasei politice permite o renuntare temporara la controlul asupra statului in favoarea profesionistilor, care vor fi indepartati de la putere dupa ce trece criza, atunci tara supravietuieste. Daca o clasa politica formata din smecheri, profitori, chiulangii, plutonieri si tot soiul de alte lichele nu doreste sa cedeze controlul nici pentru o secunda, ba chiar se delecteaza cu iluzia ca smecherii de-ale politicului pot conduce economia mai bine decat expertii care si-au dedicat viata studiului stiintelor economice, atunci tara nu mai are nicio sansa de scapare.

In Romania, academicienii smenului, unii dintre ei, din pacate, reusind sa mai ia si diplome de doctori in economie, au ajuns sa creada ca un credit de 20 de miliarde este tot ce le lipsea pentru a scoate tara din criza. Mai mult decat atat, judecand dupa comportamentul guvernului de coalitie, se pare ca smecherii de la conducerea tarii cred ca tara poate fi condusa, in continuare, in acelasi mod in care a fost condusa pana acum.

Din punctul de vedere al politicianului (a se citi “smecherului”) de rand, Romania nu trece printr-o criza de sistem. Insusi conceptul de “criza de sistem” lipseste din dictionarul sintagmelor cu care este dispus sa opereze creierul unui politician de rand.

Din mai multe puncte de vedere, “generatia Basescu” a politicienilor romani, indiferent de coloratura politica, nu s-a indepartat de gandirea primitiva a unui troglodit. In lumea politicienilor nu exista evolutie, nu exista salturi calitative ale dezvoltarii individului si societatii.

La fel cum viata unui troglodit era legata inexorabil de ciclul: Somn in pestera -> Cautare de mamuti -> Vanatul mamutilor -> Mancarea mamutilor -> Somn in pestera, asa si viata unui politician roman este legata inexorabil de un alt ciclu: Somn la senat (guvern) -> Cautarea de bani pentru campania electorala -> Campania electorala -> Operarea catorva afaceri foarte profitabile pe banii statului -> Somn la senat (guvern).

In ambele cicluri prezentate mai sus nu exista loc pentru conceptul de “criza de sistem”. La fel cum un troglodit nu putea intelege cauzele si modul de desfasurare a schimbarilor climatice care au dus la disparitia mamutilor, un politician nu poate intelege ca vremea afacerilor profitabile din contul bugetului statului a trecut si nu se intoarce curand. Confruntati cu o situatie in care la buget nu mai erau bani nici pentru tunurile obisnuite, si nici pentru campaniile electorale, politicienii din coalitie au gasit repede o solutie temporara: creditul de la FMI. Acest credit le va permite sa se intoarca temporar in ciclul obisnuit al deturnarilor de fonduri.

Problema este ca orice credit este doar o solutie temporara, care poate sa faca mai dificila depasirea crizei in viitor. O clasa politica matura ar trebui “sa se dea la o parte” si sa invite, discret, in coridoarele puterii tehnocratii si expertii adevarati, care sunt prin definitie apolitici (mai ales in Romania). Politicienii insa, nu sunt dispusi sa o faca. Trebuie sa recunoastem ca nu este foarte usoara nici identificarea adevaratilor profesionisti, fara riscul de a da, in mod fatal, peste alti oportunisti si fripturisti.

Totodata, discursul tehnocratic este foarte la moda in Europa, si politicienii nostri lipsiti de spirit creativ incearca sa-l mimeze fara a-i intelege esenta. Iata cum arata “tehnocratia a la Roumanie”:
“Am fost numit in calitate de tehnocrat, nu de politician”, aceste cuvinte ii apartin domnului Gheorghe Seculici, care este cumatrul lui Traian Basescu si proaspat membru al Consiliului de Administratie al Transelectrica SA. Evident, din punct de vedere profesional, domnul Seculici este un tehnocrat perfect pentru o functie in Transelectrica, deoarece are studii de arhitect. Calitatea de a fi cumatrul presedintelui este doar un atu in plus la calitatile profesionale ale arhitectului care va participa la conducerea unei companii care se ocupa cu transportul energiei electrice. Alt distins tehnocrat, ajuns de curand in Consiliul de Administratie al Transelectrica, este Ionut Costea, care se califica profesional pentru calificativul de tehnocrat prin faptul ca este cumnatul lui Mircea Geoana.

Din exemplul Transelectrica se poate vedea ca “tehnocratia” din Romania seamana mai mult cu “nepotismul” din Africa decat cu “managementul profesionistilor apolitici” din Europa.
Apelarea la ajutorul reprezentantilor “vechii garzi” din cadrul institutiilor statului nu va ajuta cu nimic. Cei care au reusit sa-si pastreze posturile de consilieri sau guvernatori, in ciuda schimbarilor de guverne, nu au afilieri politice evidente, dar au devenit in mare parte servitori devotati si experti tehnici ai grupurilor de interese transpartinice, interne si internationale.
Problema fundamentala a Romaniei este ca tehnocratii adevarati fie au plecat din tara, fie nu vor dori sa lucreze impreuna cu actuala clasa politica, fie de mult nu mai lucreaza pentru interesele tarii.

Cea mai buna utilizare a creditului luat de la FMI ar fi fost un masiv import de tehnocrati si investitii masive intr-un sistem de invatamant care ar putea crea o noua generatie de tehnocrati, dar, din pacate, proiectul de investitii structurale in societatea romaneasca nu intereseaza nicidecum actuala clasa politica.

sursa: Cronica Romana

 

Deale PSD-ului. Intoarcerea fiului risipitor la tatal care nu-l doreste!

O excelenta analiza a conflictul dintre Gusa si Iliescu, aparuta in Ziare.com, si apartinand jurnalistei Ioana Ene:

A rabdat el ce-a rabdat intinarea idealurilor comunismului. A rabdat si ascensiunea prostanacului. S-a facut ca nu vede si nu aude impertinenta lui Radu Mazare.

A inghitit cu noduri pana si alianta cu PD-L, chiar daca regurgiteaza in permanenta galusca nedigerata si indigesta. Dar pe asta chiar nu o mai poate tolera!

Intoarcerea lui Cozmin Gusa, oficial, in zona puterii maxime din PSD este cu mult mai mult decat poate duce Ion Iliescu.

Asa ca a amenintat, pentru prima data cu subiect si predicat intr-un for al partidului, cu parasirea PSD. Ori el, ori Gusa: “n-avem nevoie de astfel de oameni in partid, n-au niciun prestigiu, ne-au adus numai probleme….ar fi o mare greseala sa apelam la strainasi si mercenari… asta e un partid de handicapati, de nepriceputi, ca sa apeleze la cine?”

Probabil ca, la randul sau, Cozmin Gusa ar avea o singura sartisfactie mai mare decat criza de nervi vecina cu apoplexia provocata celui mai mare dusman al sau: sa-l vada parasind PSD, chiar daca asta ar echivala cu explozia partidului, o explozie din care ar putea iesi grav ranit si noul (?) sau client de campanie, Mircea Geoana.

Istoria conflictului Gusa-Iliescu

Ura dintre Ion Iliescu si Cozmin Gusa este una dintre putinele adversitati cu adevarat ireductibile intr-o lume politica unde linsul si scuipatul se impletesc fara greturi sau fasoane.

Ea a inceput pe vremea cand tanarul si impetuosul Cozmin Gusa ajunsese, prin salturi mari, secretar general al PSD, mana dreapta a unui Adrian Nastase, caruia ii stimula tot mai evidentele accese de independenta fata de tatuca de la Cotroceni.

Gusa incepuse sa controleze periculos de bine teritoriul, trecand pe linie secundara, daca nu chiar moarta, destui apropiati ai lui Ion Iliescu.

Asa se face ca, enervat la culme, Ion Iliescu l-a plesnit violent, prin octombrie 2002: “Un caraghios, un veleitar, o lichea”. Iesirea publica n-a fost insa decat o mangaiere in comparatie cu actiunea de lichidare politica declansata de Ion Iliescu impotriva lui Gusa si incheiata cu plecarea acestuia din functie si apoi din PSD.

Gusa a ramas cu resentimente si fata de Adrian Nastase, care nu l-a aparat pana la capat, dar, mai ales, cu o ura de neostoit, fata de Ion Iliescu. Prima miscare a fost trecerea exact in barca adversa, cea a lui Traian Basescu, cu informatiile pe care le detinea ca secretar general al PSD cu tot.

In plus, a continuat sa-l atace pe Ion Iliescu nu numai in Justitie, ci si in zona cea mai sensibila, Mineriada, scotandu-l de fiecare data din minti.

A plecat apoi si de langa actualul presedinte pentru ca nu primit sefia SIE, dupa cum si-a dorit. (Cinstit vorbind, ar fi fost, cu siguranta, cu mult mai potrivit decat Claudiu Saftoiu).

Oportunismul lui Gusa

Dupa esecul numit PIN, era firesc ca Gusa sa se repozitioneze cat mai convenabil cu putinta: consilier pentru Transilvania al campaniei prezidentiale a lui Mircea Geoana, cu binecuvantarea grupului de la Cluj, care-i oferise chiar un colegiu, si impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu.

Bani si influenta vin oricum, iar expunerea e minima. Daca Geoana pierde, va fi doar infrangerea lui, daca va castiga e victoria tuturor, iar Gusa ar putea capata, la o adica, mult doritul SIE.

O afacere fara riscuri, cu mult mai buna decat o candidatura uninominala. In plus, defilarea pe sub nasul lui Ion Iliescu catre deciziile esentiale din partid, adica acolo de unde a fost alungat, este, cu siguranta, o satisfactie mai dulce ca mierea pentru orgoliul unui om atat de vanitos.

Iliescu, lovit in orgoliu

Ion Iliescu traieste exact contrariul. Revenirea lui Gusa ii arata fara menajamente cata putere mai are fostul presedinte in propriul partid. Nu e consultat la numiri, la strategii, la alcatuirea echipelor de campanie. Nici macar in materie de ape nu-l mai intreaba nimeni nimic.

A visat sa fie inteleptul partidului, la care sa vina toti sa ia lumina si a ajuns un fel de relicva onorifica pastrata doar pentru a fi plimbata, precum sfntele moaste la vreme de seceta, prin fata unui anumit tip de electorat captiv de care PSD are nevoie.

Ion Iliescu stie bine ca influenta lui Cozmin Gusa, mai ales in combinatie cu SOV, este cu mult mai importanta decat vrea Mircea Geoana sa recunoasca. Si daca macar asta ar fi garantia infrangerii lui Traian Basescu, tot ar mai avea un motiv de consolare. Dar Ion Iliescu stie ca o asemenea garantie nu exista, inclusiv pentru Gusa.

 

Se conturează coaliţia anti-Băsescu

Cu opt luni înainte de alegeri, în spatele adversarilor preşedintelui se încolonează politicieni şi oameni de afaceri, împreună cu resursele lor. La sfârşitul anului, Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Călin Popescu- Tăriceanu sau Crin Antonescu se vor confrunta pentru fotoliul de la Cotroceni. Ceea ce în urmă cu puţin timp părea o competiţie cu câştigător deja cunoscut s-a transformat într-o bătălie decisivă, echilibrată prin transferul de resurse financiare şi mediatice în tabăra contracandidatului lui Traian Băsescu. Sondajele îl cotează pe actualul preşedinte cu prima şansă.

Are sprijinul unui partid aflat la guvernare care, în plus

, deţine şi conducerea guvernului. PDL, asemenea PSD, a devenit o maşinărie electorală bine organizată, iar prezenţa la guvernare îi oferă capacitatea de a pune în mişcare importante resurse financiare. PDL are tot interesul să se implice total în această campanie

prezidenţială. Fără Traian Băsescu la Cotroceni, PDL ar putea să dispară în opoziţie în secunda doi.

Geoană: PSD, Voiculescu, Vîntu şi Guşă

La PSD situaţia este clară: Mircea Geoană va fi candidatul pentru Cotroceni. Chiar dacă, deocamdată, oficial nu a fost încă desemnat prezidenţiabilul, iar rolul pare a fi disputat de Mircea Geoană şi Adrian Năstase, ultimul a pierdut bătălia. Desemnarea lui Geoană este o chestiune de câteva săptămâni. Deja liderul PSD şi-a luat în serios rolul.

Avantajul lui Geoană este că are în spate un partid mare şi bine organizat. Baronii îşi vor vărsa tributul intrării la guvernare direct în conturile de campanie. Maşinăria electorală a PSD funcţionează bine în principal în mediul rural, de acolo de unde şi „recoltează” marea masă a votanţilor.

Problema principală a lui Geoană a fost mass-media, dar este pe cale să o rezolve. Ţine aproape Antenele lui Voiculescu. Sorin Ovidu Vîntu i-a promis sprijinul şi i l-a „împrumutat” pe Cosmin Guşă pe post de consilier electoral.

Geoană va avea greutăţi în a vorbi credibil pe două voci. Pe deoparte va trebui să pozeze în lider al coaliţiei de guvernământ, pe de altă parte va trebui să îl atace pe Traian Băsescu, „patronul” coaliţiei. Acest efort de dedublare l-ar putea costa în privinţa credibilităţii.

Jocul lui Patriciu în PNL

Liberalii vor decide vineri, la Congres, cine îi va conduce. Călin Popescu- Tăriceanu sau Crin Antonescu. Totodată cel care va fi ales preşedinte al PNL va deveni şi candidat pentru Cotroceni. Oricare dintre ei va fi, un cuvânt important prin resursele financiare şi mediatice pe care le poate pune în mişcare va avea Dinu Patriciu. Omul de afaceri liberal, un sponsor tradiţional al con fruntărilor politice, se poziţionează şi el, cum era de aşteptat, în tabăra adversarilor lui Traian Băsescu.

Deşi liberal, Patriciu nu se arată încântat de nici unul dintre posibilii candidaţi ai PNL la preşedinţie. Portretul- robot schiţat de el nu cores punde nici lui Crin Antonescu, nici lui Tăriceanu. „Ar trebui să fie un om mai tânăr, în jur de 40 de ani, un tehnocrat, priceput în economie, un om care să ştie să judece relaţia între politică şi economie, să vină din mediul de afaceri, să ştie bine două-trei limbi străine, să aibă experienţa relaţiilor internaţionale”, spune Patriciu.

Cu toate acestea, omul de afaceri liberali s-ar mulţumi cu Crin Antonescu. În cazul în care candidatul PNL nu va intra în turul 2, este de aşteptat ca omul de afaceri liberal să-şi reorienteze resursele către rivalul lui Traian Băsescu.

Cartelul anti-Băsescu

Interesul îndepărtării lui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni i-ar putea uni pe toţi adversarii actualului preşedinte. Fie că în turul al doilea intră Mircea Geoană, fie că intră candidatul PNL, este de aşteptat ca ambele partide să-şi dirijeze electoratul pentru un vot anti-Băsescu. Necunoscută rămâne ponderea influenţei pe care o vor avea astfel de indicaţii de vot asupra propriului electorat. Cel puţin în zona liberală, electoratul nu este atât de dirijabil pentru un vot anti-Băsescu. Dovadă şi referendumul pentru suspendarea preşedin telui. Dacă în finală se vor confrunta Băsescu şi candidatul PNL, interesul PSD de a rămâne la guvernare va face ca maşinăria electorală social-democrată să nu se mai mobilizeze pentru schimbarea preşedintelui.

IMPREVIZIBILUL

Sorin Oprescu, candidatul-surpriză

Nu este de exclusă o candidatură a lui Sorin Oprescu. „Independentul” ar putea intra pe ultima sută de metri în competiţia pentru Cotroceni, aşa cum a făcut-o şi vara trecută când s-a înscris pentru Primăria Capitalei.

În ultima sa declaraţie pe această temă, Oprescu a spus că nu candidează şi din acest motiv şi-a „supărat toţi prietenii”, precizând că în această categorie intrau şi „oameni de afaceri”. Unul dintre prietenii pe care se pare că i-a supărat este Sorin Ovidiu Vîntu. Poziţionarea lui SOV în spatele lui Geoană este considerată un semn că mogulul a eşuat în a-l convinge pe Oprescu să candideze. Tot din cauza acestei supărări, primarul Capitalei a început să fie tocat în mass-media controlată de Vîntu.

 

Elena Basescu, criticata dur in presa internationala

Elena Basescu “topaie fudula” pe podium, petrece in cluburi pana in zori si mutileaza gramatica, scrie Associated Press despre fiica presedintelui. “De asta are nevoie Parlamentul European?”, se intreaba ironic jurnalistii de la AP, care o compara pe mezina presedintelui cu o papusa Barbie. Articolul este preluat joi de multe cotidiene importante, informeaza HotNews.

Datorita buzelor, parului “pana la talie” si hainelor “trendy”, fiica are parte de o mediatizare la fel de puternica precum tatal sau.

“Ea a fost propusa de catre persoanele care au vrut sa-i faca pe plac lui Traian Basescu”, a declarat Vasile Matei, un profesor de istorie din orasul Dej. “Romania nu poate sa lupte pentru interesele sale, cu o papusa Barbie”, a mai spus Matei. El crede ca Elena Basescu isi va retrage candidatura.